SCRISOARE CĂTRE SLATINA MEA DRAGĂ

Campania electorală s-a încheiat de o zi. Mâine, slătinenii trebuie să își mai dea din nou silința, să își exercite iar simțul civic pentru a vota democratic noul primar al frumosului nostru oraș. La fel și în țară... Ha, îmi cer iertare, dar cred că zâmbesc, cel puțin în colțul gurii, gură care îmi cam cere să ajungă până la urechi. Pentru prima oară în viața mea nu voi fi în măsură să îmi folosesc această putere. Îmi cer iertare din nou, Slatina, dar fizic nu o pot face. În același timp ți-am urmărit îndeaproape zbaterile locuitorilor tăi, cei care se cred capabili să te conducă. Virtualul din internet mă ajută mult și e minunat să pot analiza de la distanță, obiectiv, străduința unor candidați și susținători ai lor de a te cuceri. Tu, în schimb, înflorești din inerție, pentru că trebuie să rămâi urbea cu miros boem, istoric și industrial ce a dat naștere lui Eugen Ionescu sau Ion Minulescu. În trecut, alții au reușit să te facă și mai frumoasă, aproape că străluceai, dar s-a dovedit că strădania lor nu a fost suficientă, a fost pătată cu multă minciună, corupție și înșelătorie. Timp de 26 de ani! 26 de ani, cât alții, nefericiții, nici nu apucă să trăiască! Anul trecut te-am reprezentat cu cinste pe scena unui festival național de teatru școlar, unde am reușit o a doua performanță în domeniu din viața mea scurtă - premiul I. Ancorat profund în realitatea cotidiană și înconjurat de prieteni sinceri, care nu șovăiesc în fața minciunilor îmbrăcate fistichiu în culorile partidelor politice (săracele culori, câtă umilință trebuie să îndure), am interpretat pe scândura numită scenă, prin vocea și talentul unor tineri liceeni slătineni născuți și la sat, un moment care a fost actual cu zeci de ani în urmă, este și cu siguranță va mai fi. Este acel moment când te afli într-un autobuz (fostă rată sau convenție în vremurile străbunilor noștri), ești adolescent nelămurit de ceea ce se întâmplă în jurul tău și călătorești în timp, prin viață. O sirenă a poliției (de ce nu, conducătoare de coloană oficială) oprește acest autobuz pentru că "domnul" Gogoșanu este în campanie electorală. Numele lui nu este întâmplător. Părinții lui s-au gândit demult că este un nume potrivit pentru ca mai târziu odrasla lor să vândă gogoși celor care mâine trebuie să ştampileze un alt nume ce te va reprezenta în următorii patru ani. Da, am spus gogoși! Sunt cele mai ieftine și plăcute la gust, taman bune pentru a fi înghițite cu lapte, eventual. Recunosc, am înghițit și eu multe gogoși în anii trecuți și regret, dar e prea târziu acum pentru regrete. Stimate fiu al frumoasei Slatine, dragă fiică, dacă vei avea răbdarea să vizionezi cele două minute vei înțelege că mâine la vot va fi cam la fel ca acum patru ani, și ca acum opt ani, și tot așa! Dar, totuși, trebuie să strângi din dinți și să o faci. Știu, ai susținut personajul din spatele culorii roșii, ai îmbrățișat candidatul învelit frumos în galben și, deci, vei acționa în consecință. Sper să nu te superi pe mine când îți spun că este foarte posibil să fii pierdut extrem de mult timp din prețiosul ta viață făcând asta... De pe margine îți recunosc că am fost de multe ori dezamăgit văzându-te. Mai simt, de asemenea, că ești indiferent la indicațiile unora sau altora pentru a le vota candidatul și nici nu vrei să auzi de vot. Nu te (mai) condamn! Cel puțin nu acum, după 26 de ani în care ai mâncat aceleași gogoși. Ți s-o fi luat și ție, ți s-o fi acrit! Îți este lehamite! Pe cine să votezi dacă nu te regăsești în niciunul? La fel ca și acum mai bine de 50 de ani vezi același film, doar că actorii sunt schimbați. Ştii ce le lipsește lor în toate campaniile astea? Continuarea. Se fac că uită cum să mai continue. E suficient să privești în spatele lor și vei înțelege proveniența lor. Ai spune că gata, de data asta va veni schimbarea. Eu nu mă gândesc decât că de luni se va face liniște, toți se vor închide în birourile fastuoase, iar tu vei sta pe la cozi sperând că vei fi primit în audiență și măcar vei fi ascultat, fără să mai nutrești sentimentul că vei fi ajutat. Cum spuneam, am văzut împreună acest film, acum doar se filmează un alt remake.
Eeeh, cât stai tu aici și gândești la ziua de mâine, eu îmi continui plimbarea, să văd țara, oamenii de pretutindeni...
"Și cât amar îmi vine-n gură, zici că am mâncat doar fiere! Oh, cât aș vrea o mitralieră! Să facem un proces național! Să-i condamnăm pe ăia care ne-au furat mințile și viața! Să-i închidem pe cei care și-au vândut părinții, frații pentru gogoșile partidelor! Pe ăia care ne calcă în picioare ca să trăiască cu un an, doi mai mult! Pe ăia care sunt oameni doar când scoți plicul! Și pe alea care îți deschid ușa abia după ce scoți portofelul! Să găsim dreptatea și s-o luăm înapoi de la ăia care ne-au furat-o! Unu' de la Guvern, unu' de la Primărie, unu' de la Facultate, unu' de la Spital, unu' de la Președinție, unu' de la Taxe și Impozite, unu' de la Consiliul Local...! Deja mi-e dor de chitara aia... Băăă, care mi-ai furat, bă, viitoru'?" (Gabriel Laurenţiu)
Trecutul s-a dus, dar viitorul nu îl vreau furat!  https://youtu.be/yVgQna3IkcE 

VISUL

Februarie. Frig umed. Suportabil. O aștepta cu același tremur al adolescentului care urma să o reîntâlnească. Nu o mai văzuse de șase luni și, deși atunci fusese pentru prima oară, a simțit că se cunoșteau de-o viață.
După amiază. Privea cum avionul plutea liniștit deasupra pistei. Nimeni și nimic nu ar fi putut atenta la acest moment. Timpul parcă se dilatase.
- Bună...! Era glasul acela cald, tonul gros al vocii unei femei care a răbdat și a așteptat prea mult.
- Wow, bună! Aproape că m-ai speriat! Pe unde ai intrat? Nu te-am văzut!
Asta a fost întâlnirea. De fapt reîntâlnirea mult așteptată de el. Avea un sentiment profund de frustrare. De ciudă că nici măcar nu a sărutat-o pe obraz, așa cum fac doi prieteni care se revăd. Nici măcar nu a avut tupeul să o îmbrățișeze. Mai bine de doi ani a fost singur. Ultima femeie din viața lui a lăsat răni reci, cicatrici amare, a închis uși și parcă a luat și cheia.
Soarele dă să răsară. Camera hotelului e suficient de primitoare.
- Ce faci? Nici măcar nu m-ai pupat... Așa fac...
Ăsta a fost déclic-ul. I-a arestat vorbele, a tras-o de mână și a pupat-o.
- Asta-i tot?
Întrebarea asta retorică i-a dat și mai mult curaj. Buzele lor s-au întâlnit pentru prima oară, cu ochii închiși, se căutau și iar se căutau, se mușcau nevinovat, nu se mai săturau. Era exact așa cum își imaginase. Dulce, duios, năucitor, interminabil, memorabil. Parcă muriseră. Nu se mai auzea decât dialogul buzelor. Picioarele lui pluteau în neștiință, iar brațele strângeau femeia frumoasă. Nu avea nicio idee despre ceea ce urma să se întâmple, dar era exact așa cum a visat.

- De ce nu au și visele realitatea lor? îl întreabă mereu și mereu ea, cea dinăuntru...
- Pentru că visele se nasc din realitate, nu? Merge?
- Merge pe naiba! Nu mai știu ce mai merge și ce nu! Nu mai știu dacă să mă mai gândesc la tine sau nu! Mă amărăști, mă faci să mă simt trist și chiar nu mai vreau! Îmi este frică de așa ceva!
- Frică? Adică vrei să fugi de iubire? Vrei să o iei la goană și să pierzi exact ceea ce nu ai avut niciodată?
- Ăsta da argument! O singură persoană în viața ei a avut curajul să îmi spună că mă iubește pentru că, da, se pare că îți trebuie curaj! Păcat că acea persoană a plecat... Așa sunt făcut eu, din pierderi și dezamăgiri.
- Cine te pune să speri mereu la ceva? Nu mai spera dacă nu vrei dezamăgire! Nu mai căuta iubire, las-o să te găsească ea pe tine, lasă-te surprins...
- Heeei, stai așa! Adică ce încerci tu aici să mă înveți? Să îmi pun frână sentimentelor? Să îmi omor inima astfel încât sângele meu să devină rece?
- Of, cu tine nu știi niciodată cum să procedezi! Cea la care visezi nu cred că este printre noi. Unde mai pui că nu am văzut în viața mea cupluri cu adevărat fericite. Adică văd, dar nu le cred! Ai atâta iubire în tine încât mă înspăimânți! Nu o mai chinui, las-o să zboare, descătușeaz-o!
- Până la urmă îți mulțumesc! Acum știu că ceea ce gândeam trebuie să și fac! Mă opresc aici pentru că e deja prea mult.
- Nu, nu, nu, nu te opri! Vorbești atât de bine despre iubire încât mă îndrăgostesc de tine! De ce naiba pe un individ ca tine îl ține mereu viața pe banca de rezerve? De ce nu îndrăznește nimeni să se apropie de tine? Și când spun nimeni știi bine la ce mă refer!
- Să fie din cauză că încă nu s-a născut acea persoană? Exagerez, desigur... Să fie, atunci, pentru că nu am căutat suficient? Pentru că nu am căutat unde trebuie?
- Nu, nu și da! Ți-am răspuns în ordinea în care m-ai întrebat. Nu mai sta în locul din care nu primești niciun semnal!
- Bine, plec! Dar s-ar putea să mă cauți și să nu mă găsești!

PLECAT (gânduri de Ianuarie)

Vine o vreme când simți că nu mai ești, când totul și toate nu sunt în locul potrivit. Și atunci trebuie să faci ceva, trebuie! Doar nu te mulțumești cu puțin, nu? Nimeni nu știe exact cum ai ajuns la concluzia că trebuie, nimeni nu știe senzația frământărilor tale, nimeni nu te înțelege până la capăt. Ei nu știu altceva decât să afle despre tine, să afle de ce, când, cum și unde, chiar dacă tu nu le-ai permis. Trăiești înconjurat numai de bârfe, intrigi, minciuni, amenințări, iar lumea pe care o știai până acum ți se prăbușește. Să nu îmi spui că nu ți s-a întâmplat! Să nu îmi spui că nu vezi! Dacă ar fi așa, dă-mi voie să nu te cred!

În tot acest peisaj gri există și soarele... E visul care nu-ți dă pace și e prietenia care plutește neperturbată precum pata de ulei deasupra apei. Timpurie sau mai întârziată, ea e acolo, mereu.

Sunt singur acum, nimic rău în asta, nimic nou. Singurătatea este cea mai fidelă relație a mea. Tu... Nu ești, deși mă mințeai că poți să stai fără un bărbat lângă tine mult și bine. "Mă mințeai" am spus? Da, așa e, pentru că mă prosteai să te cred. Nu ești singură imediat după ce am plecat. Și am plecat! Eu, departe, realizând câte tu nu m-ai lăsat să realizez, iar tu, ei bine tu ai rămas exact în același loc în care te-am lăsat. Fizic și în toate felurile. Cât de nemernic să fii să vinzi minciuni pe stradă și acasă, în fața copilului tău să o întorci ca la Ploiești? Cât de ipocrit să fii să predai lecții de morală unor copii, iar celui din casa ta să îi distrugi sentimente? Există vreo scară de evaluare a acestei situații?

Căutăm mereu și mereu un refugiu... Sentimental... Rămânem prinși în iubire, o căutăm, o găsim, renunțăm la ea și cu o încăpățânare precisă ne reîntoarcem tot la ea. Căutam un film de dragoste, rătăcit printre propriile-mi gânduri, dar sunt prea pretenţios, probabil că nu mă doresc decât pe mine acum. Tu, unde ești? De ce te-ai ascuns așa de bine? Nu ți-am făcut nimic, eu nu sunt acel bărbat pe care l-ai mai văzut!

E Ianuarie și nu-mi place, iubita mea este vara, dar iarna mă gândesc la tine, cea care poate mă cauți... Mda, poate. Ce sinistră este această incertitudine dezarmantă, a distanței, a regretului, a vârstei!!!

"Fă-ți propria ta poveste de dragoste, nu o mai căuta în filmele americane!", îmi spune o voce fermă. Și are dreptate, dar cum? Eu nu sunt așa, eu trebuie să simt, să sper, să aştept, să sufăr chiar, deși am mai făcut-o.

Rămân cu sentimentele mele, neschimbate, unele închise bine, iar altele știute doar de mine. Am închis suficiente uși și nu le voi mai deschide niciodată, dar nu pe toate! Vocea aia fermă are dreptate, frățioare! O poveste de dragoste se scrie într-un mare fel, iar actorii...

"Casting, casting!" completă vocea fermă.

Trebuie să îmi fac lista, neapărat!

DIALOGUL MEU

Ce faci?

Nu știi?!

Nici eu...

Unde ești?

Departe, știu,

Și mă-ntristez

Să văd cum

Timpul trece peste noi.

De ce nu vin?

De ce nu vii,

În calea mea?

Te-aștept prin ani,

Te văd prin vis,

Te simt aici,

În mâna mea.

Și nu-i de-ajuns

Că m-a durut

Absența ta.

Știu, a fost demult

Povestea noastră

Dar te-am iubit

Pe malul mării,

Pe străzi pustii,

La o cafea,

În toiul nopții,

Prin gânduri, mii

Și când spuneam

Că vom mai fi

Din nou aproape.

PASAJE ÎN TIMP

Știi... Țineam demult să îți spun că... Ai fost... Ai fost cu mine mereu... Ai fost în gândurile mele inocente, acelea care îmi tot spuneau că trebuie să fii... Ai fost în marea albastră care mă înconjoară în adâncul sufletului meu... Ai fost în abisul multicolor atunci când mă îndrăgosteam de tine... Ai fost în parfumul franțuzesc care îmi gâdila simțurile... Ai fost atunci când, mai știi, eram acolo pe cărarea vieții... Ai fost când am intrat în lumea asta reală și fatidică, arătându-mi soarele... Ai fost pe aici, pe acolo, din pură întâmplare, doar ca să nu uit de tine... Ai fost în același pat în care eu dormeam liniștit, jucându-te în părul meu... Ai fost sub clarul lunii, ținându-mă de mână... Ai fost pe străzile pustii și boeme pe care nu mai fusesem din naivitatea mea poetică... Ai fost prin muzele mele înspre cartea ce astfel se va naște... Ai fost în vise, tulburându-mi ironic realitatea din sticlă... Ai fost în visurile mii în care neîncetat mă încred... Ai fost, să știi! Sunt sigur de asta!
Și ca și cum toate aceste certitudini nu ar fi de ajuns, ai fost și atunci când, inevitabil, eram jos, atingând pământul în care mă voi întoarce... Ştii bine, m-ai ridicat, m-am înălțat și te ador pentru asta. Daaa, te ador și te doresc numai așa cum eu știu că ești! Absorbită de seva cuvintelor din cărțile tale, scrierile pe care niciodată nu le-am știut... Rătăcită printre astre, căutându-mă... Dezinteresată și aplecată, dar totuși atentă discret... Tăcută urlând în tăcere de dorul acela ce nu mai vine... Frumoasă nespus de mult, frumoasă de-a dreptul... Pură și înmiresmată... Învăluită în fumul de țigară pe care-l simt în pieptul meu.
De fapt, eu acum, în miez de noapte, te caut pe tine, absorbita, rătăcita, dezinteresata și aplecata, tăcuta, frumoasa, pura și înmiresmata, învăluita. Mă auzi? SPUNE CEVA!!! CU TINE VORBESC! Nu mai spui nimic de-o bună vreme deși eu știu că ești aici, iar eu de ce oare nu te zăresc? Hai, te rog, fii și tu! Nu mă lăsa să cred că doar ai fost!
Dacă lumea astea care tinde către infinit s-ar reduce la punctul lăsat de pasul tău, te-aș găsi numaidecât! Crezi că am obosit? Nu! Am să te găsesc și am să-ți spun cea mai frumoasă poveste de dragoste în care îți promit că vei avea rolul principal, te voi strânge în brațe, te voi săruta și îți voi dezmierda trupul fin, la lumina încă nestinsă a lumânării.

Distanța anulată?
Hm... Unde am ajunge!?
Să gâdili infinitul?
Pură utopie!
Și parcă te văd,
Te simt, te admir,
Te caut, te aștept,
Disper, dar îmi revin.

Ești departe, draga mea,
De tot ce a fost
Și sunt convins
Că nu-i de ajuns
O rază de speranță
Sau o adiere,
O clipă de tăcere
Sub cerul înstelat.

Distanța e aceeași
Iar tu ești acolo
Așteptând să treacă
Timpul, ipocritul
Și-apoi, subtil, iubito,
Să...gâdili infinitul!
("Distanță")

NOAPTE FRUMOASĂ ȘI ALBĂ

Îmi ascult tăcerea. Îmi aud gândurile. Îmi vorbesc în șoaptă.
- Ce faci tu acum? Dormi?
- Nu, stau... Și îmi ascult tăcerea. Îmi aud gândurile cum îmi șoptesc.
- Cu cine ești?
- Sunt singură.
- Hm, ce coincidență frumoasă! Ca și mine :-).
- Da. Ce, nu știai că nimic nu e întâmplător? Totul se întâmplă cu un motiv.
- Ba da, desigur! Dar te-ai întrebat vreodată de ce ne trăim viața?
- Ei, asta nu am făcut-o, chiar dacă sunt singură, ca și tine. Am încercat doar să o țin departe de toată ura asta pe care o văd în jurul meu. Nu înțeleg, totuși... Fii mai explicit, te rog!
- Îmi cer scuze, reformulez. Te-ai întrebat vreodată după ce anume alergăm toată viața?
- Oh, da! Asta chiar am făcut! Categoric!
- Păi, vezi? Altă frumoasă coincidență. Și, la ce concluzie ai ajuns?
- Toată viața alergăm după fericire...
- Heeei, dă-mi voie să te întrerup! Nu am zis că există fericirea. Eu nu am cunoscut-o. Te rog să reformulezi tu acum.
- Mda, ai dreptate! Toată viața alergăm pentru a ne găsi împlinirea.
- Acum am să te rog să îmi spui ce înțelegi tu prin împlinirea asta?
- Lucruri, persoane...
- Hai, lasă, lucrurile nu te împlinesc, oricât de însemnate ar fi! Așa că rămânem la persoane.
- Ooooof, iar ai dreptate! Și dacă stau bine și mă gândesc nici pluralul nu are ce căuta aici. De fapt și de drept, toată viața alergăm după o persoană.
- Păi și cum, așa...orice persoană?
- Aaa, nu, desigur! Alergăm după acea persoană care nu e lângă noi doi acum și care trebuie să fie! Acea persoană, singura, care să ne strângă în brațe, care să ne asculte tăcerea asta pe care o auzim doar noi doi, care să ne audă gândurile raționale sau iraționale, care să nu ne vorbească niciodată din sfere înalte pe tonul ăla care răsună din mansarda portativului notelor muzicale, care să ne înțeleagă atunci când suntem răpuși în genunchi indiferent din ce motiv, care să aibă gustul mierii din cafeaua dimineților nesfârșite, care...
- Și asta e tot ce trebuie să facă acea persoană după care alergăm ca nebunii toată viața?
- Este mai mult decât suficient! Restul vine de la sine. Nu am nicio urmă de îndoială!
- Exact! Problema e că niciunul dintre noi doi nu a găsit-o pe această unică persoană, deși am avut lângă noi câteva, pentru 5-6 luni, un an, patru, șapte...
- Nimic mai greșit! Noi doi doar am crezut că am avut-o. Uiți că suntem încă singuri acum?!
- Știi ceva? Eu nu voi renunţa niciodată din a o căuta! Și nici nu voi dezarma! Deja am plecat să o caut din nou. Haide, vii?
- Cu tine oricând și oriunde! Mi-a trecut și somnul. Nu am dormit deloc, dar mă simt mai odihnită ca niciodată.
- Cât mă bucur că ești! De fapt, tu ai fost dintotdeauna!

EXEMPLE DE UTILIZARE A INSTRUMENTELOR WEB ÎN MATEMATICĂ

Cele mai populare tipuri de instrumente Web 2.0 sunt:

·         wiki
·         blogul
·         reţelele sociale (social networks)
·         fluxuri de ştiri
·         servicii pentru partajarea conţinutului grafic (Photo Sharing), audio/video Video Sharing
·         platforme (servicii) pentru crearea conţinutului textual, audio şi video
·         servicii pentru partajarea prezentărilor

Blogul poate fi folosit ca mijloc de comunicare și colaborare educațională. Profesorii pot folosi blog-uri pentru a da teme, pentru a crea discuții la clasă, pentru a-i implica pe elevii mai timizi, pentru a veni cu noi provocări web și reprezintă o publicație web ce conține articole periodice cu conținut, de obicei, personal.

Argumente ale folosirii instrumentelor Web 2.0 în activităţile de predare-învăţare ar fi:

·         Sunt amuzante şi antrenante, învăţarea cu plăcere e benefică pentru motivaţie;

·         Există într-o paletă largă, varietatea fiind esenţială;

·         Toate instrumentele descrise sunt gratuite, putându-se realiza proiecte minunate fără nici un cost;

·         Folosind Internetul, proiectele beneficiază de o vizibilitate mult mai mare, iar activitatea nu mai e restricţionată la spaţiul clasei, audienţa devenind astfel global;

·         Părinţii pot lua mai uşor  la cunoştinţă proiectele realizate de copii;

·         Pot fi dezvoltate competenţe variate;

·         Învăţarea nu mai are loc doar în clasa, elevul poate învăţa acasă sau oriunde are acces la Internet.

Aplicaţiile multimedia fac parte din categorii foarte variate: platforme de învăţare/ socializare,  editare de imagini, animaţie, editare şi publicare de material audio sau video, creare de conţinut audio-video în colaborare, creare de grupuri de discuţii sau de jocuri etc. Fiecare aplicaţie beneficiază de o descriere, imagini, exemple de utilizare, adrese de Internet, idei concrete de folosire la clasă, specificarea competentelor cărora se adresează.

Un wiki este o colecţie de pagini web care permite colaborarea dintre vizitatori, este bazat pe web, orientat spre text cu posibile hiperlink-uri şi imagini, având posibilitatea existenţei unor pagini secundare şi a editării istoriei disponibile. Permite publicarea de informaţii, activităţi scriitoriceşti în colaborare cu alţi elevi şi/sau experţi. Contribuie la cercetarea problemelor din lumea reală dar şi partajarea sau reflectarea asupra învăţării. Deoarece este un mod simplificat pentru a crea o pagină de web, wiki-urile pot fi realizate şi de utilizatorii cu cunoştinţe nu foarte avansate în domeniul realizării de pagini web. Utilizatorii pot vedea wiki de la orice calculator în reţea cu un browser. Wiki consolidează aptitudinile de colaborare şi de asemenea promovează învăţarea activă. Autorul unui wiki poate fi notificat cu privire la toate modificările şi poate urmări monitoriza şi dezvoltarea conţinutului site-ului.

Exemple de utilizări în instruire în cadrul unui wiki:

·         Materiale scrise în grup;

·         Dezvoltare web în colaborare;

·         Schimbul de informaţii de documentare;

·         Planificarea unui proiect;

·         Colectarea de informaţii.

Reţeaua socială Facebook are peste 800 de milioane de utilizatori activi. 50% din aceştia intră pe pagina personală cel puţin o dată în fiecare zi. Prietenia în reţelele de socializare nu este condiţionată, de cele mai multe ori, decât de proximitate sau de unele interese comune. Un studiu realizat de oamenii de ştiinţă britanici de la Colegiul Universitar din Londra a demonstrat că numărul de prieteni de pe Facebook influenţează materia cenuşie din creier. Astfel, cu cât avem un număr mai mare de prieteni în reţelele de socializare online, cu atât anumite zone din creier se dezvoltă mai mult. Potrivit cercetătorilor britanici, trei arii cerebrale din neocortex (stratul exterior al celor două emisfere cerebrale, cu dezvoltarea cea mai complexă) se modifică în funcţie de nivelul de socializare pe Facebook. Doar una dintre aceste zone este responsabilă de percepţia socială atât în viaţa reală, cât şi în lumea virtuală. Ea vizează modul în care procesăm şi în care memorăm reacţiile emoţionale ale celor din jur. Celelalte două zone care se dezvoltă la cei cu mulţi prieteni pe Facebook sunt specializate pentru relaţionarea virtuală. Cum ne influenţează comportamentul zilnic? În reţelele de socializare sunt popularizate cazuri ale unor persoane bolnave care au nevoie de ajutor bănesc pentru a se trata. Atunci când li se prezintă o astfel de situaţie, mulţi dintre noi îşi dezvoltă latura generoasă şi empatică. Fie că trimitem mai departe anunţul respectiv, fie că venim în ajutorul celui nevoiaş într-un mod mai practic, ne dovedim, într-o oarecare măsură, altruismul. De asemenea, prin intermediul reţelelor de socializare sunt popularizate şi o serie de probleme de sănătate. Un exemplu în acest sens este campania de conştientizare asupra problemei pe care o reprezintă cancerul de sân la ora actuală. Chiar dacă majoritatea femeilor nu au făcut decât să posteze pe peretele principal (wall) mesaje legate de cancerul mamar, o parte dintre ele au mers mai departe de atât. Ele s-au interesat care sunt metodele de monitorizare a sănătăţii sânilor şi chiar şi-au făcut analizele necesare. Aceasta înseamnă că reţelele sociale pot să ne influenţeze şi în mod pozitiv starea de sănătate. 

             În ceea ce priveşte procesul de învăţare continuă, platformele de învăţare online şi materialele existente în format digital vor încuraja învăţământul la distanţă, permiţând adulţilor de orice vârstă să dobândească cunoştinţe într-un anumit domeniu. De aceea, pregătirea şi promovarea utilizării instrumentelor Web 2.0 pentru formarea continua în rândul cadrelor didactice este esenţială. Instituțiile de învățământ virtuale pot include exemple la nivel elementar, secundar,  liceal, universitar etc., ca și forme de educație non-formală, educație permanentă, educație vocațională de perfecționare însă mai des în mediul instituțiilor educaționale private. Dar, pentru ca toate aceste lucruri minunate să se întâmple, trebuie ca procesul de dotare a unităţilor şcolare, în special a celor de masă, să fie grăbit şi realizat mult mai responsabil ca până acum. În mediul rural încă nu există laboratoare propriu-zise de informatică (doar o încăpere cu un nume) şi încă reţeaua electrică este foarte deficitară (întreruperea energiei electrice este curentă şi înfrânează orice elan al tehnologiei).

UTILIZAREA INSTRUMENTELOR WEB ÎN MATEMATICĂ

Tehnologia avansează într-un ritm alert, de la un an la altul, de la o lună la alta. Ceea ce ştiam acum 6 luni este foarte probabil să nu se mai aplice acum, în momentul vorbirii. Odată cu ea, tehnologia aduce modalităţi noi de transmitere a informaţiei, de prelucrare şi procesare, de stocare, de socializare. Dar tot ea aduce şi o ruptură de viaţa reală, o răceală a sentimentelor.

O serie de instrumente şi resurse aduse nouă de către tehnologie sunt constituite în conceptul WEB, în modalităţile în care acestea pot fi utilizate în sistemul educaţional. Ne-am familiarizat cu concepte precum: resurse educaţionale deschise, medii virtuale de învăţare, precum şi cu unele instrumente oferite de noul WEB (blog, wiki, reţele sociale, aplicaţii multimedia). Cu smartphone-ul sau laptopul putem să ne bucurăm de toate. De asemenea, am luat la cunoştinţă despre o serie de aplicaţii pentru crearea şi managementul conţinutului învăţării, precum şi instrumente online pentru realizarea şi publicarea cursurilor şi tutorialelor. Învăţăm permanent, perfecţionându-ne, cum se pot integra în mod creativ şi inovativ resursele pedagogice moderne în propriul stil de predare pentru a îmbunătăti procesul didactic şi pentru a stimula procesul de învăţare prin metode de cercetare, comunicare şi colaborare.

WEB, Web 2.0… Ce reprezintă Web 2.0? Există mai multe definiţii ale fenomenului Web 2.0.  O definiţie a termenului ar putea fi aceea găsită în encyclopedia electronică Wikipedia: „Web 2.0 desemnează (destul de vag) noi căi de a considera şi exploata posibilităţile organizatorice ale webului. Conform acestora, conţinutul şi informaţia din web nu mai e oferită vizitatorilor numai de către mass media, guverne şi firme particulare, ci şi de persoane particulare, legate între ele prin reţele informale bazate pe Internet, şi care contribuie şi participă activ la punerea la dispoziţie şi răspândirea informaţiilor pe întregul glob prin intermediul webului. Exemple tipice pentru acest nou aspect sunt aşa-numitele wiki-uri, blogurile, precum şi portalurile şi bursele de schimb de imagini, muzică, filme/video şi software din Internet, cum ar fi Flickr şi YouTube. De asemenea şi aşa numitele "reţele sociale", cum ar fi Facebook, Twitter sau LinkedIn.

De ce ar avea nevoie cadrele didactice de instrumentele Web 2.0 pentru activităţile de interrelaţionare socială? Internetul a adus o schimbare fără precedent în viaţa tuturor. Nu ne putem imagina viaţa fără e-mail sau fără Google (Google ca motor de căutare, Google Docs, Picasa, Google Earth, Google Maps, sunt doar câteva beneficii). Google, colosul care oferă unele dintre cele mai bune, verificate şi de încredere produse Web 2.0.  Informaţia poate fi accesată instantaneu oricând şi oriunde. Tinerii folosesc Internetul pentru a face schimb de muzică, de imagini, urmăresc videoclipuri, interacţionează, caută informaţii pentru şcoală. Aceşti tineri îşi petrec o parte din viaţă online. Aceiaşi elevi care se întâlnesc la ore dimineaţa, după-amiaza continuă comunicarea prin reţelele sociale. Web 2.0 prelungeşte a reţelele reale, formând comunităţi virtual şi ăsta este principalul beneficiu. Un alt avantaj constă în faptul că sprijină şi formează comunităţi virtuale.

Instrumentele Web 2.0 pot veni, de asemenea, şi în sprijinul cadrelor didactice. Pe de o parte, aplicaţiile Web 2.0 constituie, pentru mulţi dintre elevi, un mediu de învăţare mai natural decât mediul şcolar, un mediu în care se simt confortabil şi sunt motivaţi să cerceteze, să creeze şi să îndeplinească sarcini. Pe de altă parte, reţelele sociale oferă cadrelor didactice oportunitatea de a face schimb de bune practici şi de a beneficia de asistenţă din partea colegilor.

Instrumentele Web 2.0 în educaţie constituie ajutoare pentru cadrele didactice pentru a-şi organiza şi a-şi administra informaţia de pe Internet, permiţându-le să organizeze listele de adrese web şi să structureze conţinutul digital. În plus, prin intermediul instrumentelor Web 2.0, cadrele didactice pot pune diferite materiale la dispoziţia elevilor. De asemenea, cadrele didactice îşi pot extinde aria metodologică, creând noi medii de învăţare, mai interesante şi mai antrenante pentru elevi.

Jurnalele electronice, blogurile accesate prin intermediul Web 2.0 (Wordpress, Blogger etc.), paginile wiki şi podcasturile – pot să fie exploatate pentru a face învăţarea mai plăcută, ducând în acest fel la creşterea motivaţiei elevilor şi a gradului de implicare al acestora.

Blogurile sunt instrumente folosite pentru stimularea competenţelor de scriere în limba maternă şi în limbi străine. Rezultatul este acela că încrederea în sine creşte, iar gradul de participare la ore înregistrează o tendinţă ascendentă.

Paginile wiki au o structură mai rigidă şi nu conduc la stimularea creativităţii individuale, dar sunt instrumente de colaborare care facilitează gândirea logică şi capacităţile analitice ale elevilor, obligându-i să îşi structureze cunoştinţele.

Rezultatul constă în faptul că nivelurile motivaţiei şi participării cresc substanţial, competenţele de învăţare se îmbunătăţesc şi le permit elevilor să preia controlul procesului de învăţare.

De asemenea, instrumentele Web 2.0 vin în întâmpinarea diversităţii de personalităţi dintr-un grup şi a nevoii diferenţiate de suport şi asigură oportunităţi de învăţare personalizată. Aceste instrumente pot fi adaptate în funcţie de nevoile fiecărui elev, de niveluri de competenţă diferite şi de obiective didactice diverse, facilitând experienţe de învăţare motivante.

În contextul societăţii moderne actuale, datorită faptului că întreaga lume tinde să se transforme într-o societate informaţională, apare nevoia ca, încă de la cele mai fragede vârste, copiii să fie pregătiţi pentru un contact benefic cu lumea în care trăiesc, aceasta realizându-se  prin intermediul calculatorului.

Datorită elementului de noutate reprezentat de factorul tehnologic, de resursele inovative de tip  Web 2.0, elevii sunt stimulați să se implice mai mult în procesul de învățare, ceea ce are în timp un impact pozitiv asupra performanţelor şcolare ale acestora, având potenţialul de a reduce rata abandonului şcolar. Materialele vizuale interactive şi sursele adiţionale de informaţii oferite de internet vor spori angajamentul elevilor. Utilizarea resurselor de tip Web 2.0 permite totodată adaptarea disciplinelor în funcţie de competenţele elevilor, sprijinind învăţarea personalizată şi individualizată.  

             În ceea ce priveşte procesul de învăţare continuă, platformele de învăţare online şi materialele existente în format digital vor încuraja învăţământul la distanţă, permiţând adulţilor de orice vârstă să dobândească cunoştinţe într-un anumit domeniu. De aceea, pregătirea şi promovarea utilizării instrumentelor Web 2.0 pentru formarea continua în rândul cadrelor didactice este esenţială. Instituțiile de învățământ virtuale pot include exemple la nivel elementar, secundar,  liceal, universitar etc., ca și forme de educație non-formală, educație permanentă, educație vocațională de perfecționare însă mai des în mediul instituțiilor educaționale private. Dar, pentru ca toate aceste lucruri minunate să se întâmple, trebuie ca procesul de dotare a unităţilor şcolare, în special a celor de masă, să fie grăbit şi realizat mult mai responsabil ca până acum. În mediul rural încă nu există laboratoare propriu-zise de informatică (doar o încăpere cu un nume) şi încă reţeaua electrică este foarte deficitară (întreruperea energiei electrice este curentă şi înfrânează orice elan al tehnologiei).