NOAPTE FRUMOASĂ ȘI ALBĂ

Îmi ascult tăcerea. Îmi aud gândurile. Îmi vorbesc în șoaptă.
- Ce faci tu acum? Dormi?
- Nu, stau... Și îmi ascult tăcerea. Îmi aud gândurile cum îmi șoptesc.
- Cu cine ești?
- Sunt singură.
- Hm, ce coincidență frumoasă! Ca și mine :-).
- Da. Ce, nu știai că nimic nu e întâmplător? Totul se întâmplă cu un motiv.
- Ba da, desigur! Dar te-ai întrebat vreodată de ce ne trăim viața?
- Ei, asta nu am făcut-o, chiar dacă sunt singură, ca și tine. Am încercat doar să o țin departe de toată ura asta pe care o văd în jurul meu. Nu înțeleg, totuși... Fii mai explicit, te rog!
- Îmi cer scuze, reformulez. Te-ai întrebat vreodată după ce anume alergăm toată viața?
- Oh, da! Asta chiar am făcut! Categoric!
- Păi, vezi? Altă frumoasă coincidență. Și, la ce concluzie ai ajuns?
- Toată viața alergăm după fericire...
- Heeei, dă-mi voie să te întrerup! Nu am zis că există fericirea. Eu nu am cunoscut-o. Te rog să reformulezi tu acum.
- Mda, ai dreptate! Toată viața alergăm pentru a ne găsi împlinirea.
- Acum am să te rog să îmi spui ce înțelegi tu prin împlinirea asta?
- Lucruri, persoane...
- Hai, lasă, lucrurile nu te împlinesc, oricât de însemnate ar fi! Așa că rămânem la persoane.
- Ooooof, iar ai dreptate! Și dacă stau bine și mă gândesc nici pluralul nu are ce căuta aici. De fapt și de drept, toată viața alergăm după o persoană.
- Păi și cum, așa...orice persoană?
- Aaa, nu, desigur! Alergăm după acea persoană care nu e lângă noi doi acum și care trebuie să fie! Acea persoană, singura, care să ne strângă în brațe, care să ne asculte tăcerea asta pe care o auzim doar noi doi, care să ne audă gândurile raționale sau iraționale, care să nu ne vorbească niciodată din sfere înalte pe tonul ăla care răsună din mansarda portativului notelor muzicale, care să ne înțeleagă atunci când suntem răpuși în genunchi indiferent din ce motiv, care să aibă gustul mierii din cafeaua dimineților nesfârșite, care...
- Și asta e tot ce trebuie să facă acea persoană după care alergăm ca nebunii toată viața?
- Este mai mult decât suficient! Restul vine de la sine. Nu am nicio urmă de îndoială!
- Exact! Problema e că niciunul dintre noi doi nu a găsit-o pe această unică persoană, deși am avut lângă noi câteva, pentru 5-6 luni, un an, patru, șapte...
- Nimic mai greșit! Noi doi doar am crezut că am avut-o. Uiți că suntem încă singuri acum?!
- Știi ceva? Eu nu voi renunţa niciodată din a o căuta! Și nici nu voi dezarma! Deja am plecat să o caut din nou. Haide, vii?
- Cu tine oricând și oriunde! Mi-a trecut și somnul. Nu am dormit deloc, dar mă simt mai odihnită ca niciodată.
- Cât mă bucur că ești! De fapt, tu ai fost dintotdeauna!