Am trăit până acum, aproape un an de zile, telenovela unui învățământ corcit care s-a vrut făcut românește după modele internaționale. O adaptare în vreme de pandemie făcută din aceleași birouri și pusă în aplicare de oamenii unui sistem depășit de mult de situații, fără lideri curajoși care să pună în mișcare idei originale. Oamenii sistemului - profesorii, bunăoară, au făcut ce au știut, cum au putut, cu ce resurse digitale, tehnice, intelectuale și motivaționale au avut. M-am descurcat, nu mă plâng, și o voi face cât va fi nevoie. Tehnologia a fost mereu un ajutor pentru mine și o piedică pentru cei care o refuză crezând strâmb că ea va dispărea. Și deși m-am descurcat, acum când mă pregăteam să intru lansat pe ultima turnantă pe care elevii de clasa a VIII-a o mai au de parcurs până la examenul final, în lumina pe care mai mult singur mi-am instalat-o, o nouă beznă se întrezărește: ziua de 8 februarie, momentul în care ministerul ne oferă din nou marea revenire în sala de clasă.
Tocmai am spus că m-am descurcat, adică sunt capabil, dar asta nu mă ajută neapărat să ies din încurcătura ultimelor decizii care se prefigurează. E de la minister, nu trebuie să fie neapărat studiată temeinic...
Ipoteza problemei este următoarea: în 8 februarie ne întoarcem la școală. Punct. Tot în baza unor scenarii, la fel de colorate, dar aplicate altfel. Adică în scenariul galben vin la școală elevii preșcolari și cei din clasele terminale împreună cu profesorii lor. Dar stai, ce fac ceilalți elevi, de V-VII, dacă hibridul de acum nu mai e hibridul din octombrie? Păi a zis ministerul că ei stau acasă și așteaptă ca profesorii să le trimită detaliile de conectare la orele online, ca și până acum. Ceva de genul la fără 10 termin cu a VIII-a, mă spăl pe mâini, mă duc în altă sală, pornesc laptopul și mă conectez la următoarea oră. Cu mine în aceeași sală se mai află și colega de la altă disciplină (să zicem educație muzicală/limba română/educație fizică) pentru că internetul românesc o fi el bun la nivel statistic, dar nu bate în orice sală de clasă sau nu bate mai departe de ușa sălii de clasă. S-a luat în calcul asta? Nuuu, nu s-a luat, că știm cu e: "așa n̶u̶ mai merge!", doar nu credeați că niște incendii ne fac mai buni atunci când luăm niște decizii?! Probabil că voi purta căști niște ore la rând și probabil că și colega va purta căști ca să nu ne deranjăm reciproc. Hai, lasă, că ne descurcăm noi, chiar dacă acasă eram mai în siguranță. Îmi aduc și tableta grafică de acasă, la sfârșitul zilei o duc înapoi acasă, o să mă simt puțin mai stresat decât până acum, dar nu contează, o fi ordin. Apoi... Dacă vin cu un diagnostic medical serios, atunci se modifică orarul astfel încât eu să fac toate orele într-o zi, maxim două, iar restul colegilor vor avea și ei alte orare, situație care va implica modificarea orarului și la școlile la care ei mai au ore, elevii vor avea și ei alt orar, cu ore ținute aiurea, ca să încapă în orar, dar nu contează atâta timp cât din biroul ministerial se poate. Bănuiesc că s-a făcut o analiză, un studiu, ceva, altfel nu-mi explic de ce m-a luat amețeala deși nu am plecat încă la școală. Mai departe, dacă un elev va avea un diagnostic medical de actualitate, atunci el va învăța de acasă în același timp cu colegii lui aflați în sala de clasă, la fel ca în hibridul din octombrie, adică vom avea un nou hibrid - "hibridul modificat în laborator", ceva gen "hibridul hibridului". Cu alte cuvinte, iar merg cu laptopul de colo, colo, iar "stați puțin să pornească netul, mai citiți ceva", iar mă chinui să îndrept camera spre tablă în speranța că elevul de acasă înțelege măcar un sfert din ce spun eu în sala de clasă și iar mă apucă deprimarea conștient fiind că din 50 de minute nu am reușit să predau decât vreo 25, dar ce contează, venim la școală, hei rup, hei rup. Am uitat să menționez noutatea momentului: aparent, ministerul a achiziționat niște zeci de mii de laptopuri și de camere video pentru niște școli. Acum nu știu dacă se referă la camerele din laptopuri sau la altele care vin pe lângă laptopuri și nu știu nici dacă ele se vor instala în sala de clasă până în 8 februarie astfel încât să capteze toată informația pentru elevul de acasă sau dacă sunt doar niște camere care se clipsează undeva de marginea unui ecran... Oricum, e timp să montezi săptămâna asta niște mii de camere video, mai ales că după japonezi românii reprezintă nația de pe glob care se mișcă cel mai repede atunci când își pune mintea.
Până pe 8 februarie, se întâlnesc cu toții pe 2 februarie să stabilească dacă ce au spus în ianuarie rămâne valabil, adică să începem pe 8 februarie. Cum adică cum să începem? Hibrid, uitași? Și nu e prea târziu 2 februarie, că cică trebuia să nu fie nici prea departe de 8 februarie, dar nici prea departe de statistici, de parcă statistica românească e aia care trebuie. Aici e clar, se întâlnesc ori să semneze hârtiile aferente, după care le primim noi pe WhatsApp, pe mail, ca să fie oficială treaba, ca să nu mai zică ăia care conspiră că "nu mai începem odată, băăă?" ori să ne zică "stați așa că nu-i așa, la loc comanda", adică parcă prea facem pipi contra vântului că până și nordicii au închis nițel școlile, iar când le aveau deschise, noi ne dădeam atenți la răspândirea virusului, eram responsabili deși acum parcă suntem pe invers. Tu cum pariezi?
Și mai e de zis... Duelul vaccinați vs nevaccinați. Cu toții știm despre existența celor care se vaccinează, dar sunt corigenți la respectarea regulilor elementare de igienă încă dinainte de a se vorbi despre vaccinare (doar că nu vrem să vedem, să admitem). Este vorba despre cei care se înscriu pe liste nerăbdători să uite complet de reguli gândind că injectarea îi va proteja definitiv pe ei și pe cei din jurul lor. Să-mi fie cu iertare, dar o persoană care "exagerează" cu respectarea regulilor de bază în ale igienei (spălatul și dezinfectarea mâinilor, purtarea măștii fără rețineri și fără rugăminți - oh, daaa, eterna purtare a măștii care trebuie!) poate fi cu mult mai grijulie și mai responsabilă față de cei din jur decât cei care fac un vaccin într-o credință goală. Tot credința goală îi face și pe mulți dintre cei care au trecut prin boală (parcă prea mulți) să lase garda jos uitând că cei de lângă ei nu sunt obligați să se îmbolnăvească. Începe să fie din ce în ce mai evident de ce persoana X nu poartă mască pentru că ea "a făcut covid", iar restul nu mai contează. Unde este corectitudinea legală și morală aici? De ce este corect să te vaccinezi și nu este corect să nu o faci sau să mai aștepți mai ales dacă ai fost mereu un bun exemplu pentru toți ceilalți? Am uitat să menționez că toate constatările anterioare îi includ și pe profesori, că și ei sunt tot oameni care pot face ce vor și când vor, asta ca să nu mai credem mereu că într-o școală este musai așa cum încearcă să ni se spună.
Nu în ultimul rând aflăm că la nivelul celor aproximativ 17000 de unități școlare există cam 113 medici școlari. Do the maths, cum zice englezul, și îți poți da seama și singur cum poate face față un medic școlar la atâtea școli și atâția elevi, mai ales în contextul în care ministerul se laudă că vrea să ne și testeze. Tot ministerul a zis că nu știe exact cum se va întâmpla asta, că el nu e minister al sănătății, dar știe exact că vrea să ne întoarcem în școli, cum ar veni "în siguranță". Treabă românească cu colaborare eficientă. Mă înclin în fața incertitudinii și a probabilității care ne mănâncă zilele. Probabil că un diriginte sau o învățătoare va face cursuri rapide (eventual online, sâc) de testare anti-covid.
Da, avem poate peste o sută de mii de copii care nu au învățat nimic sau mai nimic într-un an de zile, dar niciunul dintre cei care ne conduc nu a făcut nimic înainte de asta pentru a nu se ajunge aici și nici toți profesorii nu și-au dat silința! Ooops, să nu ascundem gunoaiele sub preșuri! Nu i-a interesat de locurile uitate de civilizație și nici de oamenii care nu își permit contravaloarea unei conexiuni la internet! Da, trebuie să ne întoarcem în sala de clasă, doar acolo am învățat cele mai multe lucruri din viața noastră de elev, dar chiar o facem ca și cum acum ar fi mai bine din punct de vedere al siguranței sanitare față de momentul septembrie?
Una peste alta, se vede un final și peste acest episod, acea hârtie în care vom citi ordinul care stabilește ce facem din 8 februarie. Din punctul meu ferm de vedere, toate celelalte vor rămâne la fel, doar că vor căpăta alte forme și alte denumiri. România nu va fi mai dezvoltată structural sau mai educată și asta este marea mea durere. Rămâne de văzut câți dintre noi vor conta cu adevărat în viața celor care cred în noi și câți dintre noi vom avea dorința de a conta, de a ține pasul și de a nu spune "nu" atunci când trebuie să facem treaba pentru care ne-am pregătit cu zeci de ani în urmă, dar la nivelul anului 2021. Restul e o mare vorbă goală.
