Ieri seară mi-am călcat pe promisiuni și am urmărit meciul României cu Irlanda de Nord din cadrul UEFA Nation League. Trecem peste faptul că această nouă competiție nu este decât încă o invenție UEFA menită să mai aducă niște bani în conturi și niște puncte prin coeficienții pe care nu-i înțelege nimeni... Dacă transmisia Pro TV nu ar fi afișat numele echipelor și al competiției, iar eu nu aș fi avut sunet, aș fi crezut liniștit că joacă amical Petrolul cu Chindia (am respectat culorile echipamentelor celor două țări, la fel de bine putând asista la un meci între Comuna Recea și CSM Slatina). Obișnuiesc să urmăresc fenomenul pentru că îmi place să știu cum se mai mișcă lumea prin fotbalul ăsta care sărăcește planeta (vezi ultimele știri legate de viitorul posibil venit pe care-l va avea Messi la City, ceva peste 10000€ calculat pentru o zi în care nu contează dacă e pe teren, în baie pe wc sau la masă cu iubita mai puțin bogată) și pentru că am îndrăgit fotbalul încă de când copil fiind, fără multe atracții tehnologice, făceam legătura între geografie și fotbal prin numele echipelor de fotbal de pe glob, cu nasturii pe terenul biroului meu, improvizând un live între IFK Goteborg și Malmö... Așa că astăzi m-am uitat la evoluția scorului dintre Farul Constanța și Aerostar Bacău (da, știu, nici eu nu mă gândeam că stelele aeriene sunt și la Bacău 😜). Constănțenii au deschis scorul repejor în minutul 29, veneau după o victorie cu 2-1 în deplasarea de la Ploiești și pariasem deja că se va mai marca și că Farul va câștiga lejer. De câștigat a câștigat, dar tabela a înghețat pentru că fotbalistul român este învățat de mic, de când părinții îl duc "la fotbal", că 1-0 sau 0-1 e cel mai bun scor, că trebuie să moară pe teren păstrând rezultatul, adică să omoare fotbalul, că mingea trebuie frecată stânga - dreapta, spate - spate (niciodată în atac pentru că acolo trebuie băgată în poartă și dacă se supără adversarul?), că mijlocașii și atacanții trebuie să fie autobuze, remorci și vagoane în poartă, să nu care cumva să marcheze adversarii, că nu mai contează ce vede spectatorul, fanul, publicul, presa. Și dacă fotbalistul român a deschis scorul și a mai luat și cartonaș roșu, e clar că în acel moment nu se mai poate vorbi despre fotbal. El a murit, poți pleca acasă liniștit. Așa s-a întâmplat și cu Farul și, în mare, și cu România. În meciul României amintit mai sus, "marele" nostru atacant - Pușcaș - a deschis scorul în minutul 25 (fotbaliștii români nu pot deschide scorul mai repede pentru că ei trebuie să tatoneze permanent adversarul, că doar așa ne-au învățat marii noștri antrenori - nenea Imi, tata Puiu, nea Mircea, nea Cornel). M-am bucurat, evident, că tot român sunt și că în visele mele încă mai sper ca măcar naționala să mai scoată capul din boscheți. Și tot evident am uitat că pe teren în formația noastră se aflau cel puțin 3 jucători cu profil foarte asemănător (Stanciu, Hagi, Cicâldău, Maxim) care practic s-au cam anulat reciproc, cu mici excepții când își mai aduceau aminte că trebuie să atace sau să șuteze la poartă. La fel de evident am uitat că Pușcaș (de bine ce s-au înțeles cei 4 mijlocași, atât de multe pase bune de gol a primit, asta neînsemnând că e deja o valoare de contestat, că face orice minge guler la portar) l-a avut coleg în atac pe Alibec, despre care toată lumea a înțeles că are doar fizic și atât, că va muri speranță, că nici în România nu e capabil să confirme, că practic e mare și degeaba. Tot evident am uitat că în apărare îi aveam pe Toșca, Hanca, Chiricheș și Bancu.
Să-i luăm puțin la boabe mărunte.
În trecutul lui recent, Hanca (da, e Anca cu H în față 😜) a intrat în "fotbalul mare" pe la ASA Tg. Mureș, apoi a stat tot cam atât la Dinamo (ce mai produce și lansează bun echipa asta a nimănui?), iar momentan cică joacă bine la Cracovia unde a marcat 12 goluri/52 meciuri în mai mult de 2 ani. Aș zice că e bine pentru un fundaș, dar în 5 ani a jucat doar 5 meciuri pentru națională. CV-ul lui e dezamăgitor.
Toșca (rimează cu Matrioșka 😜) e mai bogat 🧐 în CV decât Hanca, în sensul că a intrat în "fotbalul mare" mai devreme, pe la Unirea Urziceni (care nu mai există), apoi a trecut pe la Viitorul lui Hagi senior (furnizor de multe talente interesante, dar să nu generalizăm), FCSB (care nu mai prinde faze superioare europene de ani de zile), Betis Sevilla (ooops!), Benevento (de ce nu a rămas la Betis dacă era bun 🤔?), PAOK Salonic (7 meciuri într-un sezon, salvat de la anonimat de Lucescu jr.) și Gaziantep (știți că la turci găsiți orice pe tarabe). În 10 ani nu a marcat niciun gol (!), dar e fundaș, ce naiba! În schimb favorizează adversarilor multe goluri, mai ales la națională. Așa a făcut și aseară cu irlandezii, așa a făcut și cu spaniolii, când sigur a pierdut o grămadă de mingii. Îmi e suficient pentru ultimele 2 meciuri ale naționalei. În locul lui Hanca a intrat Nedelcearu, un produs al aceleiași echipe de succes - Dinamo 😉🤦🏻♂️, la care a stat 5 ani, un singur sezon din 5 titular, actualmente la Ufa (nu e ufo, bre!), în Rusia, unde nu a jucat nici măcar un sezon din 4 ca titular (bun campionat și aici 🤦🏻♂️). Ca să fie treaba treabă, fix când a fost schimbat Hanca cu Nedelcearu ("fotbalist" cu "fotbalist", post pe post, ca să păstrăm scorul), Lafferty (păluga rezervă de lux a irlandezilor) a sărit peste toți neaveniții noștri titulari pe post și a împins-o înspre gol. Mai simplu și mai ridicol de atât nici că se putea! În minutul 87, după aproape o oră de joc cu un om în plus pentru noi, după ce se presupunea că schimbarea era făcută cu cap ca să mai creștem înălțimea în apărare! Mulți dintre actualii titulari ai naționalei mari sunt foști titulari ai naționalei de tineret, cu același antrenor, dar cu rezultate mult mai bune la tineret. Am uitat și că fotbalistului român trebuie să i se ridice permanent moralul, să fie gâdilat la talpă, iar antrenorul român să uite de apărare și să nu uite că fotbalul învârte mingea, nu o plimbă.
Chiricheș e căpitanul și ar trebui să zic de bine de el. A început acum 10 ani la Pandurii (e echipă de fotbal, nu de haiduci), apoi a stat cu un mai mult la FCSB (FCGigi), 2 ani la Tottenham (se presupune că era pe val aici, unde a dat chiar și un gol), 4 ani la Napoli (doar un nume în CV pentru că nu a reușit decât 32 meciuri/4 ani), iar acum îl găsim la Sassuolo (un fel de Viitorul italian). Fiți atenți! În 10 ani de jucat fotbal, Chiricheș nu a fost niciodată titular un sezon întreg, intrând pe teren de circa 14 ori/an! Căpitanul echipei, daaa!? Cum ar veni, top 5 jucători de națională! Băăă, atât putem și atât mai avem?! Da, știu, Chiricheș e un caz special pentru că este un ghinionist, fiind de foarte multe ori accidentat. Vorbim, însă, de fotbal profesionist, de echipa națională, de mândria de a fi român, de performanță, de speranță, de calitate, de ce mai vreți voi!
Bancu (nu e glumă sau poantă) a plecat de la ai mei din Olt și a jucat doar la așa-zisa clonă a Craiovei. Nu știu cum se numește exact această echipă, CSU, FCU, Știința, 🤦🏻♂️🤦🏻♂️🤦🏻♂️... E un marcator, îi place să plece din apărare, 22 de goluri în 7 ani ca fundaș e ceva. Problema e că pleacă atât de mult din apărare încât uită că pe bucata lui de teren adversarii își fac de cap. Nici centrările nu îi ies mereu și cu asta basta. Dacă el e cel mai bun fundaș stânga în acest moment din România, atunci aleg să îi admir pe cei din Norvegia, Suedia, Islanda sau Japonia. Fundașii laterali trebuie să și marcheze, dar tot fundași rămân, iar cei cu adevărat de calitate se mai și întorc în fața propriei porți.
Trecem la mijloc, unde am zis deja că cei 4 mijlocași s-au cam călcat pe sarcini pentru că au cam același profil. Ei au un CV mai atractiv decât fundașii. În el întâlnim echipe chiar mai cunoscute precum Anderlecht, Sparta Praga, Slavia Praga (vezi Stanciu), VfB Stuttgart (vezi Maxim) și Fiorentina sau Glasgow Rangers (vezi Hagi). Cicâldău încă nu a făcut pureci în străinătate, dar e tânără speranță de 5-6 ani și cred că e cam mult. De fapt, toți 4 sunt tinere speranțe pe lista urmașilor marelui Hagi, dar niciunul nu a confirmat cu adevărat. Doar Cicâldău a jucat titular un sezon întreg, dar asta la Craiova, adică în România, unde fotbalul e trist. Cum se face că permanent acești fotbaliști români, considerați "vedetele" noastre, impresionează de câteva ori la echipele de club cu execuții de generic, după care îi cauți cu lumânarea împreună cu prestațiile lor la echipa națională?? Ieri, Hagi a fost înlocuit pentru că dă și la gioale, luase deja un galben, iar strategul nostru antrenor nu a vrut să riște pierderea prințului pentru următorul meci. Nu neg că îl simpatizez în continuare pe Ianis, pentru bunul lui simț și pentru puținele realizări de calitate din teren, dar cred că o să-mi treacă. E puțin în aproape 7 ani de zile și e valabil și pentru ceilalți aspiranți la simpatie.
Vine atacul. Ce să spun aici când am avut titulari un jucător care nu fructifică toate pasele de gol (Pușcaș) și altul care a prins doar un meci la Inter Milano și niciun sezon ca titular la echipa cu care a semnat cel mai mult (7 ani la Astra Giurgiu, echipa veșnic cu probleme)?
Pe banca de rezervă a naționalei nu găsesc niciun atacant pur sânge, deci ce folos să ne mai batem capul cu dorința de victorie a României într-un meci cu o echipă mediocră? În ultimele 20 de meciuri în deplasare, Irlanda de Nord nu a învins decât Cehia (nu mai e ce era odată), Belarus, Estonia, San Marino, Azerbaijan și Ucraina (în 2016). A făcut-o strâns. A terminat la egalitate cu frații din Irlanda, cu Panama, Elveția și Cehia din nou, toate 0-0! Deci dacă irlandezii din nord omoară fotbalul prin definiție, noi l-am îngropat aseară.
Pe portar l-am lăsat separat pentru că Tătărușanu a făcut absolut tot ceea ce nu a putut face echipa pentru a nu primi gol, ca de obicei. El este singurul nostru titular care a prins aproape trei sezoane tot ca titular la Fiorentina și Nantes, acum fiind jucător al unei echipe confirmate de Liga Campionilor, chiar dacă încă rezervă (Lyon). În tot acest peisaj sumbru, el merită să fie apreciat 🤟👌💪👏. Prea puțin pentru un întreg fotbal românesc 😭.
Înțelegi ideea și că nu avem cu cine? Încerc să găsesc o scuză pentru prestația României în meciul de ieri... Încerc degeaba. Avem unul dintre cele mai urâte prestații pe teren din lume. Am renunțat chiar și la contraatacul nimicitor din vremurile bune. Nu mai pasăm corect, nu mai suntem în stare să stopăm mingea, să driblăm, să legăm mai mult de două pase. Nu rezistăm fără crampe musculare, nu avem viziune, ci doar speranța că adversarul va greși tot meciul, că arbitrul se va lăsa păcălit de căderile teatrale în careu și ne va face cadou un penalty pe care nu știm dacă îl fructificăm. Suntem cei mai buni și cei mai ridicoli la trasul de timp, la pasele către portar și la mersul în lehamite atunci când facem schimbare. Vrem rezultate, dar nu investim, nu muncim să creștem juniori, nu oferim nimic sportului/fotbalului/publicului, nu furăm productiv ce fac alții bun, trăim doar din amintiri. Vrem doar bani mulți pe jucători care nu mai joacă fotbal după ce trec granița pentru că în România nu au competitori în teren, nu au rivali de calitate, nu au derby-uri. Fotbalul românesc e doar Hagi, Steaua 1986 și România 1994-1998. Atât! Restul e doar risipă de cerneală, cum este și acest articol al meu. O radiografie pentru totdeauna.
P. S. Despre Mirel (Rădoi), antrenorul nostru, mă abțin. Știe să-și aleagă echipa? E bun Dică ("du-te, Dică, du-teee!") în postul de secund? De ce nu putem să-l aducem pe Dan Petrescu la națională? Ar putea el să mai scoată ceva bun din ce are acum? Sau tragem cortina? Ne uităm la alții care vor și pot. Ne uităm ca "proștii"?
