După multe chemări lamentabile la urne venite din partea principalelor partide care colorează harta țării, capitala și țara și-au schimbat primarii. Principala mea bucurie este că viitorul primar al orașului care îmi este deja domiciliu de trei ani a absolvit aceeași facultate ca și mine. Suntem cu toții simpatizanții cuiva, amicii altcuiva, dar peste toate astea ar fi bine să înțelegem că România nu mai are timp de simpatii. Capitala nici atât! Mergi doar până în Belgrad și vei realiza cât de mult am rămas în urmă. Nu te duce la Budapesta pentru că acolo ești prea departe. Praga, Bratislava, Varșovia... Să fim serioși, avem ani mulți în urmă de recuperat. Prefer să fiu rezervat și să înțeleg că apa caldă nu va veni la robinet o dată cu înscăunarea lui Nicușor Dan, iar problemele nerezolvate au scadența în fiecare zi. Mă uit la procentul prezenței la vot și atunci înțeleg că nu este mare diferență între prezența la vot din urmă cu 4 ani și cea de acum din București. Bucuria trebuie să fie rezervată pentru că procentul celor care au votat pentru primării și consilii locale/generale în țară nu a depășit jumătate dintre toți cei care ar fi putut vota. Să nu credeți niciodată că cei de acasă sunt toți mai puțin educați decât cei care au votat! Sau să credeți cumva că sunt mai dezinteresați atâta timp cât ei nu au văzut decât o linie de metrou inaugurată în 9 ani de zile! Sau să mă desconsiderați pe mine dacă peste 4 ani mă voi alătura lor, eu - cel care am votat de fiecare dată când politicienii acestei țări au avut nevoie. Dacă acceptăm că cei care nu votează influențează negativ alegerea sau nealegerea unora, atunci trebuie să acceptăm și că cei care votează influențează negativ rezultatul și viitorul țării de fiecare dată când cei aleși eșuează cu sau fără intenție. E o logică simplă la care nu putem închide ochii. Cu ce este mai lăudabil un votant dator la stat prin taxele neplătite și care își plătește o diplomă de licență decât un român care refuză votul și care nu a furat, nu a mințit, nu a încălcat legea, nu a ocolit taxele?
Locuitorii Bucureștiului sunt și în 2020 cei mai puțin prezenți la urne, iar asta mă face să aștept cu cap marea reabilitare. În plus, rămân în continuare în funcții primari care "au furat, dar au și făcut", vorba cetățeanului care nu e român dacă nu gândește așa. Rezultatele vorbesc de la sine, iar Oltenia continuă să mă dezamăgească. Aud că într-o comună de lângă Caracal un primar iese câștigător de pe lumea cealaltă, că la ora votului el este oficial decedat, că oamenii l-au ales chiar și-așa (cu buna știință a morții, deci!) în numele faptelor bune din trecut. Păi inteligența mea ori este fracturată ori ne merităm soarta și punct?! În alt orășel oltenesc, locuitorii au privit neputincioși trei mandate la rând cum nu se întâmplă nimic cu dezvoltarea lor urbană, ba chiar cum localitatea lor se degradează treptat și sigur de la un an la altul, terminând acum cu sărbătorirea schimbării primarului. Dezvoltarea nu vine automat, e nevoie de o echipă care să conlucreze, de bani mulți și curați, de timp și de răbdare. De unde atâta răbdare dacă 10 ani nu s-a făcut nimic? Unde e rațiunea?
Mergem să votăm cu toții oameni care merită, 100% verticali, sau stăm cu toții acasă pentru a le arăta că fără noi ei nu există? Avem primari realeși în țară certați cu legea, cu sentințe judecătorești, suspendate sau nu, iar noi ne mințim că România e o țară normală. Nu, nu, nu! Nu suntem deloc unde trebuie. În ultimul timp am primit corecții pentru propria-mi aroganță de acceptare a știrbirii mândriei de a fi român. Sunt prea mulți conaționali care nu sunt demni de nivelul percepției realității mele, percepție care nu m-a înșelat niciodată. Nu mă laud, e un fapt. Mi s-a spus că trebuie să fiu recunoscător țării în care m-am născut pentru că mi-a oferit șansa de a mă educa și forma aici. Răspund în continuare, fără prea multe explicații, în logica cea mai simplă, că România nu a existat niciodată fără români și fără faptele lor. Atâta timp cât românii se lasă păcăliți de cei pe care îi aleg, acceptă fățărnicia lor, minciunile cu zâmbetul pe buze și atâta vreme cât românii refuză să fie corecți în respectarea legilor, în plata unui amărât bilet de transport în comun, România nu mă poate face mândru de ea. Povestea cu "este țara ta" funcționează la mine doar atunci când inima îmi vibrează, atunci când sentimentele sunt raționale. Pentru un om rațional ca mine, o dezamăgire constantă venită din 4 în 4 ani este prea mult pentru a mai spera că următoarea nu va mai exista.
La final de început de drum...
Aud că în țară au avut loc schimbări majore, baroni dați jos după 28 de ani (vezi "celebrul" Oprișan, ce să vezi!), primar al Timișoarei înlocuit de un reprezentant al noii generații de politicieni, urmași ai lui Nicușor Dan, că în alte orașe s-au schimbat complet culorile politice și că dacă în decembrie se va întâmpla la fel, finalmente totul va fi bine! În sfârșit! Ceva mă reține să mă bucur ca un copil când vede jucăria cea nouă, iar de data asta chiar îmi doresc să fiu dezamăgit de reținerea mea! De data asta vreau să pierd în fața celor care mă vor face mândru de nație, de naționalitate, de ei, de voi, de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu