Ai să râzi, poate... Ai să crezi altceva despre mine... Tu ai să bănuiești că nu sunt cel pe care l-ai cunoscut... Iar tu ai să înțelegi, probabil, că nu am iubit deloc femeia! Mai gândește-te o dată, măcar, și refă-ți conexiunea cu lumea reală, cea în care ai întâlnit-o. Pe ea, femeia!
Alaltăieri îți plângea pe umăr lipsită de speranță și încercând să îți spună că tu ești scăparea ei, că numai tu ești cel în brațele căruia se simte bine, în siguranță din nou. Și plângea, nenicule, de nu mai știai cum s-o oprești! Și o strângeai tare în brațe, simțindu-te atât de bine de parcă tu ai fi fost alesul. Ieri era toată numai a ta, dezgolită pe de-a întregul, astfel că nu mai înțelegeai ce se întâmplă cu tine, ce anume te-a lovit. Azi, 8 chinui cu putere să separi amintirile frumoase de cana pe care ți-a spart-o în cap după ce ți-a zis că, de fapt, nu te-a iubit niciodată! Te chinui degeaba pentru că, dacă tragi linie, clipele alea frumoase sunt în inferioritate numerică și poți să o lași baltă! Fericirea ta în momentul acesta este înzecit mai importantă.
În altă zi cu soare, și în cele care i-au urmat, îi dădeai de înțeles că îți place mult de tot de ea... Dacă stau bine și mă gândesc, îi dăruisei chiar și un buchet frumos de flori! Îți ocupai timpul tău liber, la care ții ca la ochii din cap, cu ea. Ați fost la o cafea împreună ceea ce, știu, nu-i mare lucru, dar ați fost! Ea, femeia, se prefăcea că nu înțelege, deși îi plăcea, doar ar fi vrut să fie. Ceva, acolo. Tu, absorbit erai de frumusețea ei și, de ce nu, de capacitățile ei intelectuale. Apoi, tot ea, exact când credeai că relația voastră are un demaraj, nu îți mai răspundea la telefon, cică nu l-a auzit în primă fază după care s-a luat cu altele și te-a uitat. Știu, te doare capul încercând să legi firul acestei povestiri de imaginile unui film. Dacă nici eu nu aș ști, atunci cine naiba?
Bun, lasă că trec ele și astea! Dar cine a zis că femeia și acțiunile ei trebuie înțelese? Nimeni, normal. Au încercat ei, alții mai deștepți decât tine, să facă asta studiind și explorând femeia și tot nu au reușit. Au reușit, însă, să mai omoare puțin pădurea cu hârtia consumată pentru asta. Și ea știe acest lucru, acționând în consecință.
Îți apare din nou ea - femeia - în cale, ca un bonus pentru că ai așteptat-o cuminte. Și ați ieșit cu grupul de prieteni, o dată, de două ori... "Tot cu grupul, tot cu grupul"... Acum, tu, ai devenit interesat pentru că ești bărbat singur și nu ai mințit nicio femeie niciodată. Începi să îi spui, cumva, aprecierea ta. În privat, virtual, că doar de-aia avem zeci de rețele internautice. Și dă-i texte, impresioneaz-o, insistă, din nou pe timpul tău cel prețios. Eu știu că tu nu ești bărbatul acela care să sară ca orbu' la o femeie și să o trântească mai apoi din nou în pat. Știu foarte bine! Ea, însă, nu știe și nici nu cred că ar crede vreun prieten comun care să pună o vorbă bună pentru tine. Una peste alta, afli că nu e pregătită și că trebuie să mai aștepte. Nu e pregătită pentru tine! Și taci, nu îi mai transmiți niciun mesaj, până la urmă nu trebuie să faci ceea ce nu simți. Ai tăcut tu, tace și ea! De ce să îți scrie, de ce să spună și ea ceva fără ca tu să o întrebi? E rușine, e peste mândria ei de femeie! Iar te întristezi, faci cum faci și ajungi iar la puiuțul tău de pernă pe care să îl strângi tare în brațe... Lasă, că mai e și mâine o zi! Și poimâine...
Următoarea femeie e aceea care îți zâmbește mereu, conversează cu tine atunci când ai nevoie să fi ascultat, la fel cum și tu faci pentru ea, doar că nu este interesată de tine mai mult decât trebuie. Asta simți tu, deși poate te înșeli... Probabil că este așa și probabil că te monitorizează din umbra vieții noastre super social tehnologizate, având în vedere că idealul ei este altul. Ți-am mai spus și ți-o repet: tu nu ești bărbatul acela care să sară ca orbu' la ea și să o trântească mai apoi din nou în pat.
Una peste alta, mai e una. Femeia la care te întorci mereu. Cea care nu s-a supărat niciodată pe tine. Cea care nu te uită deloc. Cea care împărtășește cu tine și secretele ei. Chiar dacă tu încetezi să o mai cauți. Frumoasă. Inteligentă. Citită. Educată. Emancipată. Independentă. Luptătoare. Amazoana din visele tale. E acolo mereu, în umbră, tăcută de multe ori. Ai putea cu ușurință să crezi că nu mai e, că a plecat, dar nu e așa! Ea e acolo mereu. Pentru ea iubirea trebuie să aibă altă unitate de măsură. Iubirea? Am zis iubire? Scuze, m-am grăbit! Cu vorbele astea nu e de glumit! Ea trebuie să fie perla aia lăsată să crească frumos în adâncul oceanului turcoaz. Pe ea nu trebuie să o deranjezi din carapacea în care singură s-a învelit, eventual o poți privi pe furiș prin crăpătura cochiliei sidefate. Iar dacă, cumva, printr-o minune, învelișul ăsta de poveste se deschide larg în fața ochilor tăi, atunci și numai atunci te poți juca și cu vorbele alea complicate. Știi tu care, le porți cu tine mereu, întotdeauna ai făcut-o! Numai că nu ai avut cui să le rostești...
