SCRISOARE DE LA NIȘTE PROFESORI CĂTRE TOȚI ROMÂNII

Către: Toate școlile, toți elevii, părinții acestora 

În atenţia: Tuturor românilor 

În această perioadă apar numeroase discuții și nemulţumiri în spațiul public, în rândul cadrelor didactice și al părinților elevilor care urmează să susțină simularea examenelor naționale, dar și examenul național, iar fiecare dintre noi are dreptul la propriile opinii și preocupări privind condiţiile din sistemul de educație:

🔴 inechitățile salariale și lipsa de finanțare care ne vizează în mod egal;

🔴 creșterea numărului de elevi la clasă, măsură ce afectează în mod direct elevii și calitatea actului de predare ce rezultă din oboseala profesorului existentă deja;

🔴 creșterea normei didactice cu două sau chiar patru ore în cazul profesorilor cu peste 25 de ani vechime și gradul I — o lovitură directă asupra celor mai experimentați dintre noi și asupra cărora surmenajul își face acut simțită prezența;

🔴 creșterea normei didactice a directorilor și a inspectorilor, care afectează eficiența în managementul școlar;

🔴 scăderea drastică a numărului de burse acordate elevilor.

Nu putem trece peste aceste realități care sunt responsabilitatea noastră comună față de elevi și față de părinții lor pentru ca:

🔴 profesorii să fie mai bine plătiți, iar învățământul mai bine finanțat astfel încât elevii să beneficieze de o calitate superioară a predării în școli mult mai dotate;

🔴 clasele să fie mai puțin populate de elevi pentru un act de predare mai calitativ având în vedere CĂ acum, față de 2023, numărul maxim de elevi la clasă este de 24 la primar (față de 22), 28 la gimnaziu (față de 26), 30 la liceu (față de 26), CĂ din 2025 este permisă creșterea numărului maxim cu încă 4 elevi peste limită (cu aprobarea inspectoratului) - "excepția de +4" - o clasă de gimnaziu poate ajunge la 32 de elevi, iar una de liceu la 34 de elevi ȘI CĂ numărul mediu de elevi (reperul pentru formarea claselor noi) a crescut (de exemplu, la liceu, media a crescut de la 22 la 23 de elevi);

🔴 profesorii să revină la numărul de ore pe care-l aveau până în vara 2025, adică cu 2 sau cu 4 ore mai puțin (în cazul celor cu 25 de ani vechime) astfel încât să facă față elevilor dintr-o clasă și numeroaselor sarcini și hârtii care le ocupă tot timpul unei zile;

🔴 sistemul de burse să fie regândit astfel încât mai mulți elevi să fie ajutați financiar conform rezultatelor învățării, într-o societate bazată pe o economie în scădere. 

DA, este adevărat că simularea examenelor naționale reprezintă un moment important (nu esențial, scuze) pentru elevii din ani terminali. DA, este adevărat că pentru mulți dintre ei este prima confruntare reală cu rigorile unui examen organizat în condiţii similare celor oficiale. DA, este adevărat și că această experienţă le oferă șansa de a-și evalua nivelul de pregătire, de a-și gestiona emoţiile și de a identifica aspectele care mai trebuie consolidate înaintea examenelor finale. Dar nu e ca și cum ministerul a făcut ceva foarte folositor cu rezultatele obținute după fiecare simulare din fiecare an (în afară de niște statistici care, de multe ori, ne-au arătat "cât de mult" au crescut rezultatele la examen față de simulare) și nici nu e ca și cum noi - profesorii de matematică și limba română nu susținem propriile noastre simulări în clasele și în școlile noastre pentru ca elevii să-și cunoască nivelul înainte de examen. Mulțumim, minister, dar de simulări nu ducem lipsă, le putem crea și noi pe ale noastre, iar de corectat mulțumim, din nou, însă ne ajunge să corectăm doar simulările noastre și nu multe alte zeci la nivel național fără să fim plătiți! 

Implicarea noastră în calitate de supraveghetori, evaluatori sau membri în comisiile de organizare contribuie direct la asigurarea unui cadru corect, echilibrat și profesionist pentru această etapă importantă din parcursul educaţional al elevilor, dar heeei, asta facem an de an, unii de zeci de ani și nu am fost plătiți pe măsură sau nu am fost plătiți deloc, având în vedere cât de esențial este acest moment! Cine a mai pomenit în zilele noastre să muncească "pe degeaba"? Hai să fim serioși, minister!

Prezenţa și profesionalismul nostru în şcoală, refuzând să susținem simularea, să supraveghem elevii și să corectăm gratis lucrările acestora este o acțiune ce transmite elevilor și părinților un mesaj clar: educaţia și sprijinul acordat lor rămân în continuare prioritare și suntem aici alături de voi așa cum și voi trebuie să fiți alături de noi pentru profesori mai fericiți și pentru un învățământ mai aerisit, la standarde mai înalte.

Înţelegem contextul actual și preocupările legitime ale colegilor inspectori din sistem și din birourile ministeriale pentru ca greva să nu existe, iar simularea să se susțină, însă protestele și greva sunt, în primul rând, pentru cei de acum de la catedră, cei care au fost la catedră, iar acum sunt în inspectorate. Pentru ei, fiecare moment ratat în care pot protesta contează, fiecare lună cu salariul diminuat știind că doar unii trebuie să facă economii, iar alții nu, fiecare săptămână muncită în clase supra populate, gălăgioase, cu elevi indisciplinați și cu probleme psihopedagogice ai căror părinți te acuză până și pentru faptul că respiri mai mult decât prevede oxigenul de pe planetă, acuză dusă la extrema epuizării, fiecare zi în care profesorul și directorul nu au parte de niciun ajutor din partea niciunui inspector sau minister, ne îndeamnă să protestăm virulent pentru ca cineva, oricine, să își aplece atenția și asupra noastră, să nu mai fim ai nimănui, să funcționăm și noi într-un cadru protejat de legi echitabile.

Vă invităm, aşadar, să privim această etapă prin prisma responsabilităţii profesionale și a rolului pe care îl avem în formarea și sprijnirea noastră, a propriilor nevoi vitale pentru existența noastră socială și profesională.

Implicarea noastră a tuturor, chiar şi în momente dificile, în care ni se spune greșit că facem ceva rău sau suntem deturnați de la alegerile și credințele noastre prin presiuni ori abuzuri, rămâne un exemplu de echilibru, dedicare și respect faţă de misiunea educaţiei și față de noi înșine, noi cei din cancelarie, noi cei care ne salutăm pe holuri, noi cei care trebuie să ne ajutăm mereu în şcoala în care ne petrecem aproape o viață.

Am vrea să mulţumim pentru profesionalismul, seriozitatea și implicarea pe care ar trebui să le

demonstreze în fiecare zi și colegii profesori care nu înțeleg că alte șanse de atragere a atenției nu mai avem, dar nu știm dacă e cazul. Prin "colegi profesori" ne referim inclusiv la cei care au părăsit școala pentru alte birouri. 

Cu apreciere, 

Noi - niște profesori

VIAȚA MEA ÎNTRE ȘIIȚI, SUNIȚI, GREVA LA SIMULARE ȘI ITALIA

Aud din ce în ce mai bine că musulmanii sunt împărțiți pe glob între circa 10% șiiți și vreo 90% suniți. Dintre șiiți, excepția majoră o regăsim în Iran pentru că aproximativ 90% dintre ei sunt aici, restul existând preponderent în Irak, Azerbaidjan și Bahrain. Cum ar veni, îi găsim cam pe toți șiiții în Iran, de aici și eterna problemă existentă. Șiiții sunt cei care consideră că liderii lor (Imamii) trebuie aleși dintre fețele bisericești, adică investiți cu o autoritate spirituală specială, divină, în timp ce suniții cred în liderul ales din popor, unul de-al lor, din comunitate. Dar șiiții sunt mult mai puțini decât suniții, în Iran fiind ei cei mai concentrați. Cu toate astea, de acolo ne dau ei bătăi de cap. Și unii și alții cred în același Dumnezeu, dar nu al nostru, ci în Allah, dar și în profetul Mohamed, ca ultimul mesager, separarea în credințele lor apărând la nivelul autorității după moartea profetului.
Băbăiatule, de ce trebuie ca eu acum să mă gândesc la alt Dumnezeu, să învăț mai multe despre el, de ce nu au putut acolo în ceruri să se aleagă doar Unul și de ce trebuie să existe șiiții și suniții care se bat între ei în credințe și în teritorii? Adică Dumnezeu (care dintre ei, el?) ne-a făcut atât de diverși ca și cum El a îmbrățișat încă de la facerea lumii diversitatea pentru ca nouă acum să nu ni se mai pară atât de wow LGBTQ+? Na, uite aici ajung cu întrebările care mă iau de cap.
Toate astea îmi ocupă timpul uneori ca să înțeleg mai bine de ce Iranul ne fură meciul vieții noastre, de ce am prins atâtea nenorociri pe globul ăsta mare, dar totuși mic, din moment ce totul este relativ în materie de pace. Este al treilea război mondial în derulare sau el plutește în aer și mă prinde până mor? Încep să mă obișnuiesc cu gândul "ce bine c-am apucat să trăiesc măcar atât!" sau trăiesc fericit până la adânci bătrâneți?... Ca să nu mai zic că șiiții (sâc, revenim la ei) consideră că sunt atacați acum religios, că acest război în desfășurare e ceva divin.
Am obosit de mult timp auzind mereu că tot ce facem pe pământul ăsta e în numele religiei. Ne luăm la bătaie din cauza religiei, la fel cum strângem bani tot în numele ei sau în numele unor sfinți. Noi nu ne mai ajutăm între noi, ci Doamne ajută. Noi nu ne mai irigăm pământurile și nu ne mai strângem zăpada de pe stradă pentru că se ocupă Dumnezeu și de astea. I-a crescut norma și Lui deși muncește pe aceiași bani. Așa ceva și Doamne ferește!

Pe 16 și pe 17 martie avem în această țară simularea Evaluării Naționale la limba română și matematică. Mai interesează pe cineva sau numărăm șiiții și suniții care plâng în stradă moartea ultimului lider suprem? Cum facem să profităm și noi de unica șansă a unei greve foarte accesibile, foarte practice, foarte simple și foarte ușor de suportat la buzunare? Dacă nici de data asta nu suntem în stare, atunci chiar mă pot întoarce la problema șiiților și suniților de pe planetă sau îmi fac bagajul și plec în lume. Pentru că da, pe profesor îl doare durata prelungită a unei greve, nu poate rezista mult fără să fie plătit cu banii ăia puțini de care încă nu se poate lipsi, după ce a fost lăsat și fără sporul de hrană și a fost pus să muncească mai mult pentru aceiași bani. Cei de sus știu asta și profită fără scrupule, lovind în noi an de an. Dar greva asta n-am făcut-o până acum, nu am lăsat pe nimeni până acum fără simulare dată, cu atât mai mult fără examen. Cum ar fi ca ministerul să nu mai poată compara rezultatele de la examen cu cele de la simulare, ca să se laude din nou cu creșterea acestora și cum ar fi ca părintele să nu mai știe cu adevărat nivelul la care se află copilul său cu trei luni înainte de examen, adică să nu mai știe pentru ce liceu să se pregătească? Da, părintele e punctul central și acum. Părintele trebuie să susțină profesorul, dacă nu vă supărați, mai ales că până acum nu a înțeles ce are de făcut. Trebuie scos nițel din confortul său pentru a pricepe că profesorul este acum mai obosit fiind nevoit să lucreze cu mai mulți elevi decât înainte, mai multe ore într-o săptămână, adică același timp de dinainte trebuie să-l împartă între mai multe sarcini și mai mulți elevi. Pentru aceste ultime modificări ministeriale profesorul trebuie să boicoteze simularea, ba chiar și examenul din iunie, iar părintele trebuie să-l susțină. Dacă nici acum, atunci când?
Știu ei șiiții și suniții că pe noi ne doare buzunarul? Dar americanul ce știe în afară de petrol, orient mijlociu și evrei? Până recent în viața mea nici măcar nu știam cum se scrie corect denumirea categoriilor în care se ramifică musulmanii și uite-mă cum ajung acum să-i număr. Îmi ocup timpul cu cercetarea lor, dar greva aia tot trebuie s-o facem cumva. Revin și spun că dacă nici acum nu punem piciorul în prag, atunci ce rost mai are să mai stăm cu toții într-un sindicat care negociază cu guvernul astfel încât nouă ne scade salariul de fiecare dată când reușim și noi o mică creștere?
Bună oară, Mohamed e fondatorul islamului, pentru musulmani el nefiind un zeu, ci ultimul și cel mai important profet trimis de Dumnezeu pentru a restabili credința originală (ce?). În fine, mă documentez în continuare... Ali a fost vărul și ginerele lui Mohamed (căsătorit cu fiica Profetului, Fatima). Pentru suniți el este al patrulea "Calif drept credincios". Pentru șiiți, el este primul Imam și singurul succesor legitim de drept al lui Mohamed. Ce, cum? zic, din nou. Mai e și Hussein, fiul lui Ali și nepotul preferat al Profetului Mohamed. El este o figură centrală pentru șiiți deoarece a murit ca martir în Bătălia de la Karbala (anul 680 e.n), refuzând să se supună unui calif pe care îl considera tiranic. Moartea lui este motivul principal al separării definitive și emoționale între suniți și șiiți.
Așa ceva...
Tare mi-e dor de Italia cea frumoasă și gustoasă! Hai, via!