Tehnologia avansează într-un ritm alert,
de la un an la altul, de la o lună la alta. Ceea ce ştiam acum 6 luni este
foarte probabil să nu se mai aplice acum, în momentul vorbirii. Odată cu ea,
tehnologia aduce modalităţi noi de transmitere a informaţiei, de prelucrare şi
procesare, de stocare, de socializare. Dar tot ea aduce şi o ruptură de viaţa
reală, o răceală a sentimentelor.
O serie de instrumente şi resurse aduse
nouă de către tehnologie sunt constituite în conceptul WEB, în modalităţile în
care acestea pot fi utilizate în sistemul educaţional. Ne-am familiarizat cu
concepte precum: resurse educaţionale deschise, medii virtuale de învăţare,
precum şi cu unele instrumente oferite de noul WEB (blog, wiki, reţele sociale,
aplicaţii multimedia). Cu smartphone-ul sau laptopul putem să ne bucurăm de
toate. De asemenea, am luat la cunoştinţă despre o serie de aplicaţii pentru
crearea şi managementul conţinutului învăţării, precum şi instrumente online
pentru realizarea şi publicarea cursurilor şi tutorialelor. Învăţăm permanent,
perfecţionându-ne, cum se pot integra în mod creativ şi inovativ resursele
pedagogice moderne în propriul stil de predare pentru a îmbunătăti procesul
didactic şi pentru a stimula procesul de învăţare prin metode de cercetare,
comunicare şi colaborare.
WEB, Web 2.0… Ce reprezintă Web 2.0?
Există mai multe definiţii ale fenomenului Web 2.0. O definiţie a termenului ar putea fi aceea
găsită în encyclopedia electronică Wikipedia:
„Web 2.0 desemnează (destul de vag) noi căi de a considera şi exploata
posibilităţile organizatorice ale webului. Conform
acestora, conţinutul şi informaţia din web nu mai e oferită vizitatorilor numai
de către mass media, guverne şi
firme particulare, ci şi de persoane particulare, legate între ele prin reţele
informale bazate pe Internet, şi care contribuie şi participă activ la punerea
la dispoziţie şi răspândirea informaţiilor pe întregul glob prin intermediul
webului. Exemple tipice pentru acest nou aspect sunt aşa-numitele wiki-uri, blogurile, precum şi
portalurile şi bursele de schimb de imagini, muzică, filme/video şi software
din Internet, cum ar fi Flickr
şi YouTube. De asemenea şi
aşa numitele "reţele sociale", cum ar
fi Facebook, Twitter sau LinkedIn.
De ce ar avea nevoie cadrele didactice de
instrumentele Web 2.0 pentru activităţile de interrelaţionare socială? Internetul a adus o schimbare fără
precedent în viaţa tuturor. Nu ne putem imagina viaţa fără e-mail sau fără Google (Google
ca motor de căutare, Google Docs, Picasa, Google Earth, Google Maps, sunt doar
câteva beneficii). Google, colosul care oferă unele dintre cele mai
bune, verificate şi de încredere produse Web 2.0. Informaţia poate fi accesată instantaneu
oricând şi oriunde. Tinerii folosesc Internetul pentru a face schimb de muzică,
de imagini, urmăresc videoclipuri, interacţionează, caută informaţii pentru
şcoală. Aceşti tineri îşi petrec o parte din viaţă online. Aceiaşi elevi care
se întâlnesc la ore dimineaţa, după-amiaza continuă comunicarea prin reţelele sociale. Web 2.0 prelungeşte a reţelele reale,
formând comunităţi virtual şi ăsta este principalul beneficiu. Un alt avantaj
constă în faptul că sprijină şi formează comunităţi virtuale.
Instrumentele
Web 2.0 pot veni, de asemenea, şi în sprijinul cadrelor didactice. Pe de o
parte, aplicaţiile Web 2.0 constituie, pentru mulţi dintre elevi, un mediu de
învăţare mai natural decât mediul şcolar, un mediu în care se simt confortabil
şi sunt motivaţi să cerceteze, să creeze şi să îndeplinească sarcini. Pe de
altă parte, reţelele sociale oferă cadrelor didactice oportunitatea de a face
schimb de bune practici şi de a beneficia de asistenţă din partea colegilor.
Instrumentele
Web 2.0 în educaţie constituie ajutoare pentru cadrele didactice pentru a-şi
organiza şi a-şi administra informaţia de pe Internet, permiţându-le să
organizeze listele de adrese web şi să structureze conţinutul digital. În plus,
prin intermediul instrumentelor Web 2.0, cadrele didactice pot pune diferite
materiale la dispoziţia elevilor. De asemenea, cadrele didactice îşi pot
extinde aria metodologică, creând noi medii de învăţare, mai interesante şi mai
antrenante pentru elevi.
Jurnalele
electronice, blogurile accesate prin
intermediul Web 2.0 (Wordpress, Blogger etc.),
paginile wiki şi podcasturile – pot să fie exploatate
pentru a face învăţarea mai plăcută, ducând în acest fel la creşterea
motivaţiei elevilor şi a gradului de implicare al acestora.
Blogurile sunt instrumente folosite pentru
stimularea competenţelor de scriere în limba maternă şi în limbi străine.
Rezultatul este acela că încrederea în sine creşte, iar gradul de participare
la ore înregistrează o tendinţă ascendentă.
Paginile wiki au o structură mai rigidă şi nu conduc
la stimularea creativităţii individuale, dar sunt instrumente de colaborare
care facilitează gândirea logică şi capacităţile analitice ale elevilor,
obligându-i să îşi structureze cunoştinţele.
Rezultatul
constă în faptul că nivelurile motivaţiei şi participării cresc substanţial,
competenţele de învăţare se îmbunătăţesc şi le permit elevilor să preia
controlul procesului de învăţare.
De
asemenea, instrumentele Web 2.0 vin în întâmpinarea diversităţii de
personalităţi dintr-un grup şi a nevoii diferenţiate de suport şi asigură
oportunităţi de învăţare personalizată. Aceste instrumente pot fi adaptate în
funcţie de nevoile fiecărui elev, de niveluri de competenţă diferite şi de
obiective didactice diverse, facilitând experienţe de învăţare motivante.
În contextul societăţii moderne actuale,
datorită faptului că întreaga lume tinde să se transforme într-o societate
informaţională, apare nevoia ca, încă de la cele mai fragede vârste, copiii să
fie pregătiţi pentru un contact benefic cu lumea în care trăiesc, aceasta
realizându-se prin intermediul calculatorului.
Datorită elementului de noutate
reprezentat de factorul tehnologic, de resursele inovative de tip Web 2.0, elevii sunt stimulați să se implice
mai mult în procesul de învățare, ceea ce are în timp un impact pozitiv asupra
performanţelor şcolare ale acestora, având potenţialul de a reduce rata
abandonului şcolar. Materialele vizuale interactive şi sursele adiţionale de
informaţii oferite de internet vor spori angajamentul elevilor. Utilizarea
resurselor de tip Web 2.0 permite totodată adaptarea disciplinelor în funcţie de
competenţele elevilor, sprijinind învăţarea personalizată şi individualizată.
În ceea ce priveşte procesul de
învăţare continuă, platformele de învăţare online şi materialele existente în
format digital vor încuraja învăţământul la distanţă, permiţând adulţilor de
orice vârstă să dobândească cunoştinţe într-un anumit domeniu. De aceea, pregătirea şi
promovarea utilizării instrumentelor Web 2.0 pentru formarea continua în rândul
cadrelor didactice este esenţială. Instituțiile
de învățământ virtuale pot include exemple la nivel elementar, secundar, liceal, universitar etc., ca și forme de
educație non-formală, educație permanentă, educație vocațională de
perfecționare însă mai des în mediul instituțiilor educaționale private. Dar,
pentru ca toate aceste lucruri minunate să se întâmple, trebuie ca procesul de
dotare a unităţilor şcolare, în special a celor de masă, să fie grăbit şi
realizat mult mai responsabil ca până acum. În mediul rural încă nu există
laboratoare propriu-zise de informatică (doar o încăpere cu un nume) şi încă
reţeaua electrică este foarte deficitară (întreruperea energiei electrice este
curentă şi înfrânează orice elan al tehnologiei).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu