Mi-ați umplut sufletul de bucurie de fiecare dată în care mi-ați urmat sfaturile izvorâte din sufletul celui care vă dorește să ajungeți cel mai departe. M-ați făcut să zâmbesc atunci când mi-ați dat dreptate spunându-vă că viața trebuie trăită simplu, înconjurați de oameni noi de la care să vă îmbogățiți. M-ați făcut să mă simt unic în momentele în care v-ați amintit de mine și după ce au trecut peste noi ani de zile, chiar dacă relația noastră din timpul şcolii voastre impunea de multe ori atitudini care nu vă erau pe plac, dar erau principiale...
Să nu vă deziceți niciodată de acele principii! Să trăiți sănătos amintindu-vă de ele și folosindu-le, chiar dacă banii mulți nu stau în buzunarele voastre, ci în ale celor care au ales drumul scurt, al minciunii și înșelăciunii! Nu vă mai gândiți și nu vă mai raportați la ei, ignorați-i cât de mult puteți pentru că ei fac parte din lumea aceea care se va prăbuși. Puneți capul pe pernă cu mâinile curate, nu mânjite de banii murdari pe care nu îi veți lua cu voi după ce nu veți mai fi. Închideți ochii zâmbind că ați fost oameni cu principii.
Ar fi fost foarte simplu dacă m-ați fi ascultat și acum, în zilele noastre. Pe mine și pe cei ca mine. Tatăl meu îmi povestea cu mândrie în glas că mergea la școală desculț, cu cărțile purtate sub braț, legate cu sfoară să nu-i cadă pentru că bunicii mei nu își permiteau în vremurile grele să-i ofere o mapă. Cel mai de preț obiect al lui era un căluț de plastic care îl aștepta zilnic în curtea prăfuită. Ziua în care și-a găsit căluțul strivit din greșeală de către căruța sub care îl aștepta a fost una dintre cele mai triste zile ale copilăriei lui. Tatăl meu a fost educat și a învățat în vremuri de restriște, la lumina lumânării, mâncând mulți cartofi cu apă. A ajuns departe doar învățând, respectându-și dascălii și impunând respect. Ăsta a fost momentul în care am înțeles că puteți reuși fără banii părinților, fără intervenția lor. Dar înainte de a reuși vă trebuie bun simț. Pentru a îl avea nu aveți nevoie de multă carte, nu vă trebuie bani sau pregătiri suplimentare. Pur și simplu îl aveți ori îl puteți căpăta. Nu-i greu, dar cu el puteți deschide multe uși și puteți găsi multe înțelegeri.
Tu, elevule de clasa a opta, ai cam uitat de bunul simț. Ai luat foarte mult rău din lumea înconjurătoare. Te-ai lăsat prea ușor convins de o societate bolnavă că etaloanele sunt pe sticlă, ignorându-i pe cei ca mine atunci când îți spuneau să nu te lași păcălit. Îți pui părinții în posturi umilitoare de fiecare dată în care ei au încredere în tine, iar tu calci în picioare această încredere. Gândește-te că peste 10 ani va trebui să pui osul în țara în care te-ai născut și să începi să întorci părinților tăi ajutorul pe care ei ți l-au oferit. Ție nu-ți pasă, visezi în continuare că vei fi printre străini, trăind pe banii lor, servindu-i sau că părinții tăi te vor finanța în continuare. Până când crezi că se va mai putea? Lumea îmbătrânește și tot lumea se satură. Se satură de tine și de nazurile tale. Deși nu produci nimic în afara stresului celorlați, ai în buzunare telefoane scumpe. Nu ai nevoie de ele, nici măcar nu le utilizezi în deplinătatea capacităților lor, dar ți-l dorești deja pe următorul. Din respect, ai putea doar să te îngrijești de cadourile primite prea ușor. Nici asta nu o faci!
Prin nepăsarea ta nu faci altceva decât să te pregătești pentru o viață plină de greutăți. Prin refuzul tău de a învăța pentru tine și nu pentru profesorii tăi nu faci altceva decât să mai adaugi încă un număr la cel existent deja, numărul celor care pot fi convinși foarte ușor că negrul e alb. Tu nu vei fi capabil să decizi pentru tine, o vor face cei care te vor convinge ușor. Tu vei fi inferior lor, probabil că nu vei ști să scrii și să citești corect, să vorbești la fel de corect. Vei sta în picioare în fața unei uși așteptând ca ușa să se deschidă... Să știi că nicio ușă nu se deschide dacă nu bați la ea, dacă nu aștepți să ți se răspundă și dacă nu te exprimi cu subiect și predicat. Ți-am spus-o de atâtea ori, dar tu aveai momente în care îmi râdeai pe ascuns, dormeai cu capul pe masă ori vorbeai fără rușine cu colegul de lângă, erai mai interesat de propriul tău telefon mobil scump decât de vorbele mele.
Zilele astea vei asculta bucuros ultimul clopoțel al clasei a opta și vei petrece pentru că ai ajuns până aici. Eu îți spun că adevărata petrecere trebuie să îți fie cea de după aflarea rezultatului evaluării naționale, asta însemnând și că ai ajuns până acolo. Dacă nu mă vei găsi prin mulțimea petrecăreață să știi că eu îți doresc în continuare binele. Îmi mai doresc să nu traversezi pe partea cealaltă a străzii doar văzându-mă. Eu nu o voi face și mă voi bucura să te revăd, chiar dacă tu mi-ai luat în derâdere cuvintele. Cei dinaintea ta au fost mai interesați și au înțeles să se dezvolte, să își depășească limitele și condiția. Tu, în schimb, ai început să fi pe cale de dispariție. Aș vrea să mă înșel și să cred că trăiesc un vis urât. Până atunci, îți țin pumnii! Sper să reușești să treci peste toate examenele vieții tale și sper să începi cu cel de luna asta! Eu rămân același,
Al tău bine intenționat dascăl.
