IUBEȘTE!

Nu mai fugi de iubire! Fără ea nu putem găsi fericirea, iar pe mine mă știi cât de incert sunt când te aud spunând lejer "sunt fericit(ă)". Caută iubirea cât timp oi trăi tu! Nu te mai chinui, ascunzându-te printre paginile unor cărți scrise exact de către cei care au iubit! Paradoxal, ei te învață acum că iubirea e nasoală, că doare, că te face să suferi, că trebuie să fugi de ea. O fi și ca ei, dar nu am murit, nu am trăit suficient încât să o găsim... Iar dacă nu suntem în stare să o găsim noi, dă-i voie iubirii să te afle ea pe tine! Vei realiza atunci că tot ce a fost înaintea ei, tot ceea ce ai trăit până la ea, a fost... O minciună sau încercări eșuate. Știu, ai pierdut mult timp stând în unele iubiri, tot sperând că o vei găsi pe cea care te va face să te oprești... Dar tot ceea ce trebuie să faci este să fii mândru de sentimentele tale, cele împărtășite sau nu, nobile de-a dreptul și pe care alții le sugrumă pentru că "nu vor să mai sufere"! Teama asta de suferință îți scade din putere, te face mai slab, te izolează și te aruncă în singurătatea oferită de lumea pe care doar o citești.

Nu mai fugi de iubire! Primește-o cu brațele deschise, invit-o la masa ta, ia-o de mână, strânge-o la pieptul tău, bucură-te de ochii ei, cuprinde-i fața bucuroasă că te-a găsit între mâinile tale neastâmpărate, spune-i cât de mult ai așteptat-o, plimbă-te cu ea cum nu ai mai făcut-o cu nimeni altcineva, zâmbește-i ca un copil, mușcă-ți buza atunci când îți șoptește dulce, nu o uita de azi pe mâine, iar la finalul unei astfel de zile fă dragoste cu ea. Surprinde-o mereu cu lucruri simple. Iubirile sincere nu sunt scumpe, deși îți este greu să crezi. Accept-o cum și ea te acceptă din dragostea ce ți-o poartă. Văd oameni care se țin de mână și care încearcă să-mi spună cât de mult se iubesc ei... Apoi o văd pe ea plângând și, crede-mă, nu plânge de fericire. Ce, te-ai speriat? De-asta fugi tu de iubire? Asta nu e o scuză, trebuie să fie o motivație. Iar tu trebuie să fi cel care luptă până găsește.

Eu nu am mai fugit de iubire. M-am arătat în fața ei, așa cum sunt eu, cu toate sentimentele mele neirosite, dar păstrate într-una dintre camerele inimii mele. Și m-a găsit! Da, de data asta ea m-a găsit pe mine! Ce încântare! Ce moment unic! Pentru o viață!

(Recent, un "prieten" păstrat doar pentru că nu am dorit să-l îndepărtez mi-a reproșat cu invidie că trăiesc într-o lume fantasmagorică. Cât de tristă este lumea lui, acea lume în care oamenii se țin de mână, după care plâng de tristețea realității în care trăiesc! Dacă nu ești capabil de sentimentele mele, nu mă eticheta!)