M-am întrebat de foarte multe ori de ce sunt eu așa, de ce trebuie să trec prin atâtea... Am găsit răspunsul. Ăsta sunt eu, așa am căzut din arborele genealogic, așa m-a construit natura. Și m-am schimbat de fiecare dată când situația a impus-o, atât cât am putut să-i cer voinței! Acum, ca și atunci, merg acolo unde sufletul mă cheamă, unde iubirea mă conduce. Merg acolo și rămân de fiecare dată până la ultima suflare, sperând că va fi pentru ultima oară, că rămân. Poate că am irosit sentimente ce puteau fi păstrate în toată splendoarea lor pentru alte momente memorabile... Poate că da! Dar poate că punându-le pe tavă, așa cum am făcut mereu, am descoperit cât de capabil sunt de astfel de sentimente și cât de nedemne sunt unele persoane de ele... Și nu pot decât să mă simt mândru pentru că încă le mai am și le pot oferi acum exact acelei persoane care mă face să simt și eu ceea ce cândva ofeream gratis! Ți le ofer ție, cea care ai apărut când nu mai speram, deși eu sper mereu! Ți le încredințez tot ție, cea care mă face să mă simt fericit, deși eu refuzam să cred în fericire! Ți le dăruiesc ție, cea care îmi spune că este foarte fericită, nu contează pentru cât timp, dar contează că simt eu asta!
Așa că rămân aici, cu tine! Și nici că vreau să mai plec! Cred că unii oameni există doar prin sentimentele lor pe care simt nevoia să le expună, deschis, fără ascunzișuri. Așa cum am văzut oameni care nu trăiesc bine dacă nu se hrănesc din supărarea altora și din a-i ști neîmpliniți. Eu mă regăsesc clar în prima categorie. Eu nu pot funcționa altfel decât deschizându-mi cutia cu sentimente, lacrimi și iubire. M-am întrebat de foarte multe ori de ce fac asta, de ce tocmai eu, mai ales că lacrimile despre care vorbesc și pe care le-am împărțit, m-au durut rău de tot, mi-au lăsat răni adânci. Și am găsit răspunsul în iubire, l-am găsit în tine, tu cea care m-ai descoperit stând resemnat la gândul că ce a fost s-a dus, iar ce va fi nu va fi pentru mine. Tu mi-ai dat planul ăsta peste cap, m-ai iubit, la fel cum o faci și acum și tot tu mă faci să simt că nu am așteptat degeaba. Și uite că am fost, sunt și voi fi eu, cel de care ai tu parte acum... Ca să te bucuri tu de mine, iar eu să fiu fericit că exiști în viața mea!
vineri, septembrie 01, 2017
DE CE EU
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu