sâmbătă, mai 06, 2017

FRUMOASA MEA

Ești frumoasă când mă vezi
Ești frumoasă când mă pierzi
Rătăcit prin ochii tăi
Ești frumoasă când mă cerți
De-ar fi certatul ca al tău...

Ești chiar frumoasă când ești tristă
Doar am eu grijă să nu mai fi...
Tu ești frumoasă și acum
Când eu, mai trist, nu te ajung
Cu trupul meu să te pătrund
Și să îți spun din nou și iar:
Tu ești frumoasă, nici n-ai habar!

Ești mai frumoasă când te trezești
Și în ochii mei tu mă privești
Cum te admir cam nesătul
Ești o frumoasă, să crezi când spun!

Și ești frumoasă când te joci
Cu mine când suntem doar noi
Și mai frumoasă când nu sunt
Eu lângă tine să te strâng!

Iar când în păr îți sufli încet
Cea mai frumoasă tu îmi ești
Și mă obligi să zbier din nou
Frumoasa mea, eu te iubesc!

vineri, aprilie 21, 2017

TU ȘI EU

Nu credeam c-ai să mai vii
Nu speram c-am să mai pot
Nu vedeam o altă zi
Nu puteam să uit ce-a fost.

Și ai venit!
Cum numai TU puteai veni
Și m-ai iubit
Cum numai îngerii, TU știi!

M-ai luat în brațe, m-ai strâns la piept,
Mi-ai plâns cu lacrimi de iubire,
M-ai sărutat, de gât m-ai luat,
Am tremurat și te-am lăsat,
Te-am strâns și eu, știam că ești
Cea care demult mă aștepta
Și ți-am răspuns ca un iubit
Care de-o viață mereu spera.

Înlănțuiți zile în șir
Printre petale de trandafir
Înconjurați de multe lalele
În albul pat, cel cu miresmele
Ne-am îmbătat de o iubire
Ca cea pe care ne-o doream
Și n-a fost greu să ne-acceptăm
Pentru că noi știm ce visăm!

Acum că totul este clar
Nu vreau de rest să am habar
Nu vreau decât să te iubesc
Pe tine să te fericesc
Cu tine mâine să trăiesc
La tine azi eu să tânjesc
De tine să mă îmbogățesc!

Și te iubesc, mereu îți spun
Și mă iubești, te simt mereu
Și îți vreau ochii să mă scufund
Și să îți spun că voi fi EU!

joi, martie 30, 2017

NU RENUNȚA!

TU, femeie care poate ai fost rănită și înșelată... TU, bărbatule care te mai consideri bărbat și nu cauți decât aventuri de o noapte, poate două, folosind tehnici ridicole de agățat femei frumoase, rănite și înșelate... Nu vă mai mințiți pe voi înșivă crezând că vă protejați de durerea unei alte despărțiri și dați-vă frâu liber sentimentelor! Lăsați-vă îndrăgostiți! Lăsați-vă iubiți! Căutați iubirea care vă aduce fericirea! Lăsați-o să intre în sufletul vostru, să vă umple găurile săpate adânc de cei care, poate, v-au înșelat și rănit! Iar dacă tot nu reușiți să faceți asta, gândiți-vă că fericirea aia pe care o căutăm cu toții (și să nu vă mințiți iarăși spunându-vă că nu există) se regăsește în cele mai pure doze doar în iubire. Și mai e ceva... Știu că, deși v-a fost teamă de multe ori, ați încercat să o găsiți. Și mai știu că ați eșuat, că ați suferit din nou, că v-ați ales cu noi și noi răni, pe care vi le-ați tratat numai cum noi știm să facem cel mai bine. Dar nu renunțați! Nu faceți asta! Nu vă închideți în voi și în casele voastre, înconjurați de prea multe cărți, pe acordurile unor melodii deprimante! Căutați în continuare! Lăsați-vă căutați! Nu renunțați! Iubiți iar și iar, din nou și încă o dată, ca și cum ar fi pentru prima oară! Sau pentru ultima? Nu știu, aici decideți voi, dar iubiți și lăsați-vă iubiți! Mergeți până într-acolo încât și cele mai nebănuite frecvențe să fie recepționate! Găsiți aceleași acorduri cu celălalt, ascultând aceeași muzică de dragoste, hrăniți-vă sufletul cu aceleași declarații, mergeți în aceleași locuri, făceți-vă același plan, ascultați-vă gândurile chiar și atunci când nu le auziți, zâmbiți-vă unul altuia fără încetare, dați-vă drumul la toate sentimentele alea care urlă în voi de atâta timp, treceți pragul unor limite ce altădată nu credeați că ați putea, acceptați-vă vârsta chiar dacă timpul spune altceva și nu priviți înapoi! Trecutul vi se va părea atunci un antrenament cu public, mai bun sau nereușit, o experiență menită să vă pregătească, ba chiar o minciună adevărată cu amintiri frumoase ce pot fi păstrate în inimă.
În actul nostru de identitate trăim doar o singură dată, dar în realitate trăim mai multe vieți. Opriți-vă la acea viață care vă întregește și vă face fericiți, dar niciodată singuri! Aveți grijă, însă, să nu vă regăsiți singuri în doi, fiți doi în unul! Ce, sunteți sceptici? E greu? Atunci luați-o de la capăt cu trăirile! Făceți-le să fie adevărate! Deveniți sinceri atunci când socializați! Renunțați la atitudinile care vă aduc plăceri de moment care oricum nu sunt pătrate decât temporar în spațiul nostru de stocare. Iubiți, iubiți și iar iubiți, lăsați-vă iubiți și apreciați, respectați și copilăriți! La final, după tot acest drum lung și istovitor, o veți găsi pe ea, iubirea adevărată, prima și ultima! Asta în cazul în care până acum ați crezut că prima a fost prima...


sâmbătă, martie 25, 2017

IUBEȘTE!

Nu mai fugi de iubire! Fără ea nu putem găsi fericirea, iar pe mine mă știi cât de incert sunt când te aud spunând lejer "sunt fericit(ă)". Caută iubirea cât timp oi trăi tu! Nu te mai chinui, ascunzându-te printre paginile unor cărți scrise exact de către cei care au iubit! Paradoxal, ei te învață acum că iubirea e nasoală, că doare, că te face să suferi, că trebuie să fugi de ea. O fi și ca ei, dar nu am murit, nu am trăit suficient încât să o găsim... Iar dacă nu suntem în stare să o găsim noi, dă-i voie iubirii să te afle ea pe tine! Vei realiza atunci că tot ce a fost înaintea ei, tot ceea ce ai trăit până la ea, a fost... O minciună sau încercări eșuate. Știu, ai pierdut mult timp stând în unele iubiri, tot sperând că o vei găsi pe cea care te va face să te oprești... Dar tot ceea ce trebuie să faci este să fii mândru de sentimentele tale, cele împărtășite sau nu, nobile de-a dreptul și pe care alții le sugrumă pentru că "nu vor să mai sufere"! Teama asta de suferință îți scade din putere, te face mai slab, te izolează și te aruncă în singurătatea oferită de lumea pe care doar o citești.

Nu mai fugi de iubire! Primește-o cu brațele deschise, invit-o la masa ta, ia-o de mână, strânge-o la pieptul tău, bucură-te de ochii ei, cuprinde-i fața bucuroasă că te-a găsit între mâinile tale neastâmpărate, spune-i cât de mult ai așteptat-o, plimbă-te cu ea cum nu ai mai făcut-o cu nimeni altcineva, zâmbește-i ca un copil, mușcă-ți buza atunci când îți șoptește dulce, nu o uita de azi pe mâine, iar la finalul unei astfel de zile fă dragoste cu ea. Surprinde-o mereu cu lucruri simple. Iubirile sincere nu sunt scumpe, deși îți este greu să crezi. Accept-o cum și ea te acceptă din dragostea ce ți-o poartă. Văd oameni care se țin de mână și care încearcă să-mi spună cât de mult se iubesc ei... Apoi o văd pe ea plângând și, crede-mă, nu plânge de fericire. Ce, te-ai speriat? De-asta fugi tu de iubire? Asta nu e o scuză, trebuie să fie o motivație. Iar tu trebuie să fi cel care luptă până găsește.

Eu nu am mai fugit de iubire. M-am arătat în fața ei, așa cum sunt eu, cu toate sentimentele mele neirosite, dar păstrate într-una dintre camerele inimii mele. Și m-a găsit! Da, de data asta ea m-a găsit pe mine! Ce încântare! Ce moment unic! Pentru o viață!

(Recent, un "prieten" păstrat doar pentru că nu am dorit să-l îndepărtez mi-a reproșat cu invidie că trăiesc într-o lume fantasmagorică. Cât de tristă este lumea lui, acea lume în care oamenii se țin de mână, după care plâng de tristețea realității în care trăiesc! Dacă nu ești capabil de sentimentele mele, nu mă eticheta!)

luni, martie 13, 2017

50 SHADES OF GREY ȘI ÎNCĂ UNA (A MEA)

Se pregăti el corect și corespunzător, se ferchezui, cum nu a făcut-o nici măcar când s-a însurat și se aruncă în autobuzul londonez, direcția hotelul pentru nebunii, spre întâlnirea cu o anonimă care trebuia să îl frământe cum nu a mai făcut-o nimeni niciodată. Datorită și din cauză că plecă cu întârziere, renunță să mai ia și niște prezervative. Lasă, zic, are ea că e expertă, acum mai contează de care are? Să ne facem treaba cu ele, no? Buuun...! Băiat educat cum se știa, îi trimite un email (singura modalitate de comunicare dintre ei, că deh, discreția dom'le, o fi cine știe ce doamnă, ce naiba) în care îi spune că va întârzia nițel, "traficul ăsta nenorocit, să mă aștepți, te rog, în fața hotelului că acuș ajung, 5 minute"! Ploua afară super bestial, special pentru asta. El se afla gonind pe străzile posh din centrul Londrei, cu telefonul ud (bine măcar că el era ud) conectat la harta Google, în căutarea unui hotel pe care același Google l-a găsit abia pe pagina 2 (de ce oare ?). Verific mailul. Nu îi mai răspunsese de o zi, deși până atunci au comunicat ok, ba chiar au și negociat coordonatele întâlnirii. "Ne vedem vineri, all night long", îi zisese... Se și imagina filmând încă o umbră peste cele 50 gri ale lui fuckin' Mr. Grey. Îi răspunde: "Late to where?"... Ne-am dus dracu', ce face asta? "La hotelul cu pricina, unde trebuie să ne vedem, îți mai amintești?" îi zice. Ultimele ei vorbe l-au dat pe spate, l-au făcut să-și dea drumul, doar avusese preludiu suficient: "Enjoy your stay alone". Pfoaaaa! După ce că ești cum ești, mă mai iei și la mișto! Nu că nu se aștepta deloc la o asemenea țeapă, dar depusese și el niște efort aici. S-a încăpățânat și a continuat să mărșăluiască prin ploaie în căutarea hotelului minune. Măcar să vadă locul faptei... Nu l-a găsit! Nici gând! Ba îl mai pusese misterioasa, într-un mail anterior, să plătească el și camera pentru vineri noaptea, £250. Evident că nu pusese botul atunci și rămăsese că plătește ea, urmând ca el să-i dea când ne vedeau doar £50. Fair enough, având în vedere că dincolo era mai scump și găseai doar cu ora. Chilipir curat să filmezi pentru 50 Shades of Grey şi să plătești doar £50 pentru asta! Negăsind hotelul, ceea ce oricum nu mai conta, și-a zis că trebuie să finalizeze cumva această partidă de sex prin neprezentare. Așa că a avut parte exact de ceea ce nu-i place să vadă: depravare și alcool pe străzile Londrei. Vineri noaptea este cel mai bun moment să vezi asta pe străzile metropolei, bețivi de toate sexele, abuzând de cuvinte ca fuckin', fuck, shit, ieșite din bălăngăneala corpurilor îmbrăcate festiv, cică, doar mâine fiind ajunul Crăciunului, ce naiba! Nu a văzut așa ceva pe nicăieri pe unde a fost prin lumea asta! Bineînțeles, nu a făcut-o atât de mult precum ai făcut-o tu sau alții, dar e o depravare ce mă irită. FINALUL: s-a masturbat gastronomic într-un McDonald's din Liverpool Street Station! Măcar aici găsești toate orgiile cu care ne omorâm conștient corpurile. Un burger festiv, cu chifteluțe din cașcaval, nelipsiții cartofi prăjiți și, evident, un Coke fără gheață pentru că GÂTUL MEU E MAI IMPORTANT DECÂT CAPUL CARE NU GÂNDEȘTE.


miercuri, februarie 22, 2017

MOR DE DOR

Am fost prin multe locuri. Bine, nu atât de multe ca tine... Sau ca tine... Unele mai memorabile ca altele. Altele din care nu mai doream să plec. Dar toate încărcate cu o doză de romantism. Și uite așa îmi vine să iubesc din nou! Și ce bine este! Nu mă gândeam vreodată că soarele ăsta tomnatic mă predispune... Mi-e dor de tine, da! Știu că nu ești aici, știu că poate nu crezi, dar măcar știu că timpul nu este pierdut! Te-aș eticheta, dar nu are rost pentru că tu oricum știi! Ce să fac? Să îmi doresc să treacă? N-are rost, îl las să curgă, să mă inunde, să mă înece, de ce nu? Și poate atunci o să-mi treacă! Mda, dar mi-a mai trecut o dată și uite că iar s-a întors, mă urmărește peste tot! Oriunde aș merge... E clar, cred că am reușit din nou să păcălesc vârsta pentru că deja mă simt mai tânăr decât oricum sunt! Îmbrățișează-mă, te rog! Un sărut nu ar strica ...


duminică, ianuarie 15, 2017

(UMBRELA DE VREME REA) FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII

Ești femeie. Ești și frumoasă. Publicul te adoră, cel de la serviciu, cel de pe scara blocului sau strada unde locuiești, cel de pe rețelele de socializare. Jobul pe care îl ai te încântă, mai mult sau mai puțin, devreme ce banii vin constant. Îți ajung pentru toate cele lumești și mai poți pune și deoparte. Pe lângă toate astea, în viața ta mai sunt prezenți și doi bărbați care, vrei nu vrei, îți conferă echilibru. Unul joacă rolul soțului sau, mai bine, al amantului, iar celălalt îți este "umbrela de vreme rea". Iar dacă această ultimă situație îți pare patetică, primul îți alimentează plăcerile carnale, fiind agreabil în pat și chiar și la bucătărie, pe când cel de-al doilea îți furnizează liniștea aia interioară fără de care nu poți fi tu cea din așternutul patului. Te și văd trezindu-te deseori dimineața cu prietenul "rătăcit" printre gândurile tale, parcă mai mult decât te gândești la amantul tău! Vezi tu, prietenul nu-ți revendică nimic, el stă acolo în zona lui, cuminte și pios, așteptându-te calm și disponibil până la următoarea ta nevoie de el. El nu te refuză niciodată pentru că el a acceptat de la bun început semnul interzis pe drumul înspre intimitatea ta sexuală. Știu, e puțin paradoxal, dar încă mai sunt oameni care fac parte și din această categorie a celor sinceri, a celor care sunt considerați pansamentul de după tăvăleală. Amantul, după ce a ajuns să treacă și dincolo de picioarele tale, începe să-și ceară drepturile, încep să se umfle mușchii pe el de fiecare dată când merge țanțoș cu tine la braț în drumul spre restaurantul de fițe, să se fudulească pe la diverse întâlniri și petreceri. Dacă nu îți este amant în loc de soț, îți va cere într-un final să oficializați cumva relația voastră pentru că, vezi Doamne, este atât de îndrăgostit de tine încât altfel nu se mai poate.
Ce situație mișto pentru tine! Aproape că te invidiez, zău! Cât de confortabil să-ți fie știind că întotdeauna ai la îndemână persoana care să te aducă cu picioarele pe pământ, să te facă să zâmbești dacă până atunci nu reușisei, să fii tu iar aceea care radiază în strălucirea Soarelui, tu însăți fiind strălucitoare, dar prea nepăsătoare ca să realizezi asta mereu!
Și brusc, într-o seară, ai un un sort de licărire, după ce al tău soț pleacă subit la serviciul lui, solicitat printr-un apel telefonic. Știu, e ciudat la ora aia, dar tocmai asta te face să ai licărirea: "El îmi e de folos. Al meu soț mă folosește", îți spui aproape convinsă. Spun "aproape" pentru că nu îți este ușor să renunți la una în favoarea celeilalte, având în vedere că ai fost obișnuită cu o zonă largă de confort. În capul tău se înșiră o sumedenie de întrebări de genul: "Am greșit eu până acum în privința lui? Oare nu mi-am dat seama? De cine am nevoie în viața mea, de el sau de celălalt? Chiar atât de lacomă și de...sunt?"... Nu, nu ești! Suntem oameni și avem plăceri nelimitate. Și după cum vezi am evitat un cuvânt jignitor la adresa ta pentru că ești femeie, iar eu nu îndrăznesc să spun femeilor cuvinte care dor decât dacă ele chiar îmi cer asta. E adevărat că am făcut asta o dată în viața mea, dar asta s-a întâmplat pentru că respectiva mi-a călcat în picioare tot ce aveam eu mai de preț pe lumea asta: prieteni, părinți, familie, libertate, stimă, propria mea onestitate și buna cuviință. Nefiind nesăbuita de care ești foarte aproape să crezi că ai putea fi, pui mâna hotărâtă pe telefon și îl suni pe prietenul care te-a așteptat mereu. Nu are cum să te dezamăgească nici acum, cum nu a făcut-o niciodată. El vine pentru că el a fost prezent mereu, chiar dacă a trebuit să renunțe la multe și la mulți pentru asta. Îți acorzi mai multă atenție ținutei pentru că, de data asta, vrei să ridici și bariera ce nu ai săltat-o până acum. Ca un făcut, ca o presimțire, ca un gând parcă transmis în eter, el nu vine cu mâna goală, deși habar n-avea ce ți-a mai putut năzări mintea ta jucăușă. Dar, ce crezi, și el are plăceri nelimitate... În momentul în care l-ai văzut în pragul ușii tale cu un buchet mare plin cu florile tale preferate... Ei bine, din momentul acela ți-ai spus că restul va fi mult mai ușor decât ți-ai fi închipuit. Aș putea crede chiar că ți-ai făcut și un plan... El îți oferă parfumatul buchet cu flori, după care îl surprinzi iremediabil sărind la gâtul lui și sărutându-l. Ai fost mirată la rândul tău să îți simți buzele apetisante rătăcite printre ale lui, într-un minut ce nu ai fi vrut să se mai termine.
- De... De... De ce ai făcut asta? Și... Și de ce m-ai așteptat atât de...
- Dezbrăcată? Sumar îmbrăcată?
- Daaa...! Atât de extrem de senzuală! Radiezi de sexualitate! Ești foarte frumoasă! Mereu ai fost! Numai că acum ești mai frumoasă ca niciodată!
- Pur și simplu așa am simțit! Cred că te vreau acum, mai mult ca niciodată! De fapt, cred că te vreau pentru totdeauna!
Trecem peste faptul că nu i-ai răspuns la întrebare. Îți era teamă. Dacă îl pierdeai? Ai pierdut vreodată în viața asta pe cineva ca să simți cum e să înghiți în sec? L-ai tras năpraznic de gât și l-ai condus înspre cel mai apropiat loc, pe podea să fie. Canapeaua ta a simțit multe senzații tari. Ce a urmat e demn de nenumăratele umbre ale lui Grey, doar că acum tu erai Christian. Îți era teamă să îl pierzi așa că ți-ai scos degrabă cordonul ce atârna deja la spatele capotului tău roz special cumpărat pentru momentul ăsta unic și i-ai legat mâinile deasupra capului. Încă te miri că nu-ți opune rezistență... Continuă până nu e prea târziu! Așa prieten nu vei mai avea în viața ta! Îi acoperi ochii cu o chestie scoasă dintr-un buzunar de-al tău, nici nu mai contează cu ce, și îți continui răsfățul. Deja îi simți răsuflarea. Parcă te aștepta. Dar oare el o avea vreo femeie în viața lui care să-l dezmierde cum o faci tu acum? Oare de când nu o mai fi avut parte de o partidă zdravănă de sex? Lasă întrebările acum, nu e loc pentru ele. Încă nu te-ai săturat de buzele lui și continui să faci tot ce vrei cu ele. Le savurezi pe rând, când sus, când jos. Nu mai aveți niciunul scăpare din încleștarea începută, limbile se întâlnesc și ele. Doamne, îți spui, mă dorește și el! Treci de gură, dar nu te îndepărtezi prea mult, umblând însă la intensitate. Gâtul lui nu a mai avut niciodată atâtea urme, atâtea simțiri extreme, așa inundație de erotism. Mâinile tale nu au răbdare să își intre în drepturi și nu te mai ascultă. Toată bărbăția lui e între degetele tale, o simți cum pulsează, mai tare decât inima ta, vibrează și doar că nu este capabilă să urle de mulțumire. O sincronizare mai bună ca asta de acum, dintre mâini și buze, nu ai avut-o în trecut. Rămâi cu mâna încleștată acolo pe schimbătorul vitezelor lui carnale și îți continui excursia gratuită pe corpul lui fin. Ești acum exact ca un șofer de cursă lungă care conduce nebunește pe acordurile unei melodii rock, cu mâna încleștată pe manetă. Cât de mult îți place! Nu ai mai simțit niciodată așa ceva! Nici măcar nu ți-ai imaginat cât de bun poate fi el. Oare te-ai mulțumit cu puținul până la el? Pe fundal se aud Sade, Benta, Ciara, Boy Epic, The Weeknd, special alese de tine, ești pricepută la butoane, știi exact ce, când și cum să apeși. Nu vrei nicicum ca tot momentul ăsta unic abia început să se termine repede și prost, trebuie să dureze la nesfârșit, dacă s-ar putea. La asta te pricepi cel mai bine și nu găsești atât de facil o femeie ca tine, o dominatoare feminină în lumea masculilor. Îl simți cum geme de plăcere, dar o face discret, parcă temător să nu-ți strice ție plăcerea. Te respectă mult, să știi, poate cel mai mult dintre toate femeile pe care le știe și pe care le va cunoaște ulterior! Gura ta îmbietoare ia locul mâinilor care ajută și ele. Guști din ceea ce ți-ai imaginat mereu cât de dulce poate fi. E senzațional și, să recunoaștem, oricine își dorește asta, doar ipocrizia din noi ne oprește din a afirma. E cald acolo, din ce în ce mai cald, începe să fiarbă, muzica e amețitoare, iar el, dragul de el, fără exercițiu... Boom! Toată dorința lui a explodat, iar tu nu te-ai ferit, o așteptai. Te gândești dacă ai mai oferit vreodată o asemenea plăcere selectă vreunui alt bărbat... El cu siguranță nu a avut parte! Pentru câteva secunde bune, doar muzica se mai aude, iar voi doi vă aflați ca unul într-un singur trup. Îți cuprinde capul între mâinile lui îngrijite, îți privește cu admirație chipul luminos, te trage înspre el și te sărută pe frunte. Ce-o însemna asta, te întrebi... E felul său de a-ți spune că te venerează, fraiero! Spargi gheața pentru că simți nevoia să îi auzi vocea, până și asta te excită...
- De ce ai stat și nu ai plecat? De ce nu ai fugit?
- Pentru că în visele mele ești doar tu!
- Te rog, nu mă face să te doresc și mai mult! Și-așa încep să mă gândesc serios, iar eu nu sunt capabilă de lucruri serioase, din păcate... Cât de mult mă dorești?
- Foarte mult! Cel mai mult! Oricând și oriunde: pe canapeaua din living, în patul din dormitor, în baie, pe masa din bucătărie, într-un restaurant preferat de noi...
- Bine, bine! Dar de ce nu mi-ai spus?
- Ce rost ar fi avut? M-ai fi ascultat? Tu nu ai avut ochi pentru mine decât atunci când pe cerul tău ploua. Eu nu am făcut altceva decât să renunț la Soarele meu doar ca să-ți alung ție norii, să te văd zâmbind. Aș face-o la nesfârșit, dar cred că obosesc...
- Am o dorință ascunsă... Niciun bărbat nu mi-a împlinit-o și poate că... Vreau să gust tot din tine. Auzi? Tot!
- Joy, nu-ți face probleme! Numește-o, iar eu voi spune DA, cu ochii închiși! Mai ales că și eu vreau să guști tot din mine. Tot!
- Vreau să te domin, David! Acum și aici! Îmi este teamă că voi rata o altă ocazie. Știi ce înseamnă ca un bărbat să fie dominat de o femeie în intimitatea ei?
- Poate că nu am eu palmaresul și trecutul bărbaților din jurul nostru, dar știu ce înseamnă și poate că citesc dincolo de rafturile cărților alese... Te rog, poți începe!
- Sunt cea mai norocoasă femeie din lume! Am să îți acopăr din nou ochii, să știi, plus că te voi lega și mai strâns de mâini, de data asta! S-ar putea să nu-ți placă...
- Joy, termină-te cu presupunerile! Îmi poți face tot ce-ți dorești!
L-ai apucat ferm de mâini, nu ai uitat să agăți din mers și sticla ta preferată de vin, și ai făcut întocmai cum ți-ai dorit, doar că de data asta Christian era legat de unul dintre capetele patului din dormitorul tău. Așa cocoțată mândră pe el ai înșfăcat viguros sticla de gât și ai sorbit câteva guri zdravene. Pofta începe să crească în intensitate, a lui și mai mult! Cu mișcări de du-te vino, stăpână pe situația lui, înclini sticla de vin deasupra gurii lui întredeschise, lăsând să se scurgă suficientă licoare și pe buzele care te vor satisface. Acum e momentul! Fața lui este acoperită de posteriorul tău și niciunul dintre voi nu are ceva de obiectat. Corpul tău continuă să se miște cum numai tu știi să o faci. Iar el îți răspunde, îți atinge și îți gustă fructul pe care nu și l-a permis niciodată până acum. Te joci cu mâinile tale prin părul lui, apoi îi masezi pieptul, ca o răsplată. Unde a stat ascuns acest bărbat? Îți spun eu! Acolo unde l-ai izolat tu, orbită de egoism și de teama că e gratis, că lui îi este permis să te aibă. După ce te saturi de gura lui, aluneci între picioare, făcând suficiente popasuri pe traseu, desfătându-i corpul cu limba ta. Înăuntrul tău se petrec și se simt senzații pe care nu le-ai mai avut și le vrei pe toate. O a doua explozie simți că se apropie, dar nu vrei. Trebuie să mai dureze! Îi cuprinzi tu acum capul cu mâinile tale și îl lipești de sânii tăi. Unul câte unul, totul trebuie să fie maxim. Faptul că el te ascultă neîncetat nu este decât încă o dovadă a faptului că te prețuiește mai mult decât meriți. Schimbi situația, poziția de asemenea. Așa legat de mâini și acoperit la ochi, îi oferi și spatele, în ceea ce deja este cea mai zdravănă partidă de sex pe care tu ai experimentat-o vreodată. Și ai avut, nu glumă! Tu controlezi totul, el doar te urmează, credincios și răbdător. Ți-ar cuprinde corpul cu mâinile, dar mâinile lui se mulțumesc că ți-au satisfăcut dorințele ascunse. Nu refuzi nimic din al doilea val, continui să te miști, iar el rămâne conectat. Vă iubiți făcând sex și faceți sex iubindu-vă, sunteți făcuți unul pentru altul. Gata, asta a fost! Ai luat exact ceea ce ți-ai dorit! Cu vârf și îndesat!
- Mai vreau! Nu vreau să pleci! Cel puțin nu acum.
- Joy, cred că este suficient. Nici măcar nu știu dacă ești tu, cea care mi-am dorit-o sau vedeta de pe coperțile revistelor de tot soiul!? Eu nu pot decât să-ți mulțumesc!
- De ce îmi mulțumești? Pentru ce?
- Ooof! Așa fac eu, mulțumesc! Ăsta sunt eu și tu nu ai de unde să știi pentru că ai refuzat să vezi!
- Doamne, cât de idioată sunt! Un bărbat, și nu orice bărbat, îmi mulțumește pentru că am făcut tot ce mi-am dorit cu el!
- Nu vreau decât să te văd... Fericită! Dar să știi că fericirea nu durează pentru oamenii de rând, pentru ei e trecătoare. Iar eu urăsc să fiu un trecător prin viața unei femei!
Acestea au fost cam ultimele cuvinte mai consistente ale unui bărbat care s-a lăsat iubit doar pentru că o femeie a crezut că îl iubește. S-a îmbrăcat fără să mai vorbească, și-a pus umbrela tacticos pe brațul stâng și s-a îndreptat hotărât înspre ușă, nu înainte de a o săruta din nou pe frunte pe femeia căreia i-a îngăduit totul. Ea era goală, la fel de frumoasă și de seducătoare. Era, însă, goală. Afară ploua infernal.
- Te rog mult de tot să nu mă cauți, cel puțin pentru o vreme! Dacă ai ținut vreo clipă la mine, așa cum eu încă țin la tine, sunt convins că vei avea puterea să o faci!
Și a plecat. Fără ca nici măcar să privească înapoi, murmurând printre dinți doar patru cuvinte:
- Să nu mă cauți...
A doua zi, pui mâna din nou hotărâtă pe telefon și îl suni pe prietenul care te-a așteptat mereu. "Numărul apelat este inexistent", sunt vorbele ce te-au fulgerat fără milă. Afară plouă din nou. În sufletul tău și mai mult. Și nici măcar nu mai ai "umbrela de vreme rea".

vineri, decembrie 16, 2016

TABLOUL

Mă uit la tine, femeie, ca la un tablou! De te-aș privi, ți-aș adora chipul angelic! De te-aș plăcea, ar fi ca și cum mi-aș bucura sufletul! De te-aș atinge, ar fi sublim! De te-aș îmbrățișa, ar fi înălțător! De te-aș iubi, ar fi ultima frontieră! Să te iau acasă, să te șterg din nou de praf cu cârpa mea roșie de catifea, cu grijă să nu-ți deranjez finul ten greu încercat în timp și spațiu, ca pe un tablou uitat de vreme în expoziția vieții noastre? Mă gândesc... Peretele meu are atâtea spații libere ce așteaptă să fie ocupate de prezența ta! Dar, oare, mi-aș putea eu permite să licitez o sumă atât de mare pentru neprețuita valoare pe care tu o ai? Mă gândesc și la asta! Până atunci, te admir de la distanță, bat drumul mereu către expoziție, tot sperând că nu se va găsi un altul care să te cumpere cu minciuni ieftine. Îmi limitez trăirile spunându-mi că încă mai este timp. Tablourile sunt create de mâna unor artiști cu har, pentru cei care au ochi să le admire. Tu ești zămislită din coasta lui Adam, probabil... Creatorul tău ne-a lăsat pe noi să alegem rama potrivită pentru tabloul tău. Eu te-aș colora în fel și chip, ți-aș adăuga flori culese de propriile mele mâini. Uneori, aș lăsa și spinii trandafirilor în rama tabloului tău pentru momentele când frumusețea ta doare. Știi bine că lași în urma ta multă durere, poate la fel de multă pe cât binețe, dragoste și plăcere la un loc! Am fost cu tine o scurtă bucată din drumul vieții mele pentru că te-am dorit. Și mai mult decât dorința a cântărit fructul tău, dulce și amar. M-ai cucerit, după care m-ai dat afară din lumea ta. M-ai lăsat în lacrimi, pentru o vreme, și m-ai făcut să nu mai cred în tine. Dar realitatea e alta. Pașii tăi frumoși, fini și modelați, umblă nestingheriți pe străzile ce ne înconjoară, iar eu nu mă mai satur să te privesc! Chipul tău senin aruncă deseori zâmbete încărcate de pasiune, de dorința de a te revedea și de a mă trezi pe aceeași pernă cu tine. Deși îmbătrânim, tinerețea ta strălucește mai tare, iar peretele meu este neîncăpător pentru toate tablourile cu tine. Încă nu te-am pus în ramă...

Până la următoarea revedere ești un tablou...


joi, decembrie 01, 2016

DRAGĂ ROMÂNIE... TRISTĂ ZI!

Acolo, undeva, este țara mea! Posibil, nu mai sunt sigur, ce și cât o mai fi rămas din ea neîmpărțit marilor companii internaționale... Acolo, oriunde, este țara mea! O pot găsi de câte ori vreau, în adâncul sufletului meu... Bătăile inimii mele, atunci când îi pronunț numele, îmi amintesc mereu de ea. Numai că intensitatea lor a scăzut, țara mea nu mai e acolo unde o simțeam odată, țara mi-a fost furată, puțin câte puțin. La început am refuzat să cred, mințindu-mă că cei care o spun sunt mult prea înverșunați în privința popularizării unui naționalism luat în derâdere. Acum, cu tristețe constat că devine din ce în ce mai adevărat, mai acut, ca un cuțit înfipt în inima mea ce îmi reduce bătăile până la nesimțire. Mă doare, mă doare cumplit!
Astăzi, ca în fiecare an, ar trebui să te sărbătoresc, de ziua ta... Nu simt! Ar trebui să-ți fredonez deșteptarea din somnul cel de moarte, toată ziua... Nu mai găsesc tonul! Ar trebui să îți dedic doar rânduri alese, versuri chiar... Mi-a dispărut muza! Ar trebui să-ți ofer buchete de flori la monumentele înălțate pentru cinstirea bravilor eroi care s-au sacrificat pentru tine... Nu mă simt confortabil, însă, văzând fățărnicia celor care o fac, așa-ziși politicieni, și care se prefac că te comemorează acoperindu-și inima cu mâna dreaptă! Asta dacă nu e an electoral. Altfel, ei mint mult mai mult de-atât! Ei nu se satură niciodată! Ei se înmulțesc! Sunt cancerul ce te-a cuprins, boală din care se moare. Deja sunt zeci de ani în care te-ai lăsat condusă de oamenii în costume cumpărate din banii noștri, sute de luni de zile în care speranța mea a fost lăsată, prin propria mea voință, să moară ultima, nenumărate ore în care oameni ca mine au trăit suferind în tăcere, pios și civilizat, în numele aceleiași speranțe. Din cauza lor, a oamenilor în costume bugetate, milioane de români te-au părăsit! Vocea lor a devenit, din ce în ce mai mult, mai puternică, de la un an la altul. Sper că îi auzi și poate te doare... Ei te iubesc în continuare, dar feedback-ul tău îi face să rămână departe de tine și să se înmulțească în afara casei tale, acolo unde poate s-au născut. Tragic, nu, acest "poate"...? Mulți dintre ei nici măcar nu se mai nasc în sânul tău, au ales o mamă adoptivă, ei nici măcar nu te cunosc, dragă Românie! Ei nici măcar nu știu dacă vor avea vreodată nevoie de tine, iar asta este și mai dramatic! Te simt părăsită, iar cuțitul ăla înfipt în inima mea intră acum mai adânc, nu îl pot opri...
Îmi pare rău pentru tot și îmi pare rău pentru că astăzi te voi sărbători în tăcere! Departe de gălăgia făcută de cimpanzeii în costume mincinoase, așezați confortabil în fotoliile parlamentului și ale televiziunilor patronate tot de ei sau aflați în fața camerelor foto încercând să ne mintă cu coroane de flori, promisiuni electorale de tot rahatul, pentru încă patru ani. Astăzi simt că vreau să dispar din viața ta! Chiar dacă te iubesc în continuare, aștept să mă iubești și tu, din nou!
P. S. Îți mulțumesc, dragă Românie, pentru că exiști în viața mea, încă din clipa în care m-am născut! Îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit educația de care sunt mândru peste tot pe unde pășesc! Îți mulțumesc, dar nu e îndeajuns!

luni, august 22, 2016

IUBIREA, UN MOFT PE CALE DE DISPARIȚIE

Femeile refuză iubirea. Mult prea multe. Atunci când au ocazia să o primească sincer, o resping. E ca și cum ai refuza gratis acea piatră prețioasă la care ai visat toată viața. "Nu-i adevărat", îți spui, "nu există așa ofertă!". E mult mai confortabil să nu te atașezi, să nu legi o relație, să nu te conectezi pe aceeași frecvență, să nu simți vibrație, să nu te gândești la celălalt, să nu îi răspunzi la fel, să nu îți încarci mintea și cu gândurile lui, să nu îi transmiți mai nimic, să nu mai revii, să nu lași nicio urmă de gingășie, să nu dai drumul speranței. E la fel de confortabil să trăiești doar pentru o noapte, două, trei, după care să te refugiezi în zona de confort în care ești doar tu. Numai așa speri că vei fi fericită în felul tău, că vei avea timp de toate ale tale, că vei avea viața pe care ți-o dorești, că nu te va opri nimeni, nici chiar el. Egoiști suntem toți, mai mult sau mai puțin, dar parcă unii prea mult vor...!
Femeile resping iubirea. Mult prea multe. Se sperie atunci când ea devine iminentă și nu mai emit niciun semnal. Au mai fost înșelate, deși nu de tine. Tu ești doar ghinionistul care s-a nimerit prost, ca același căpos care se străduie să îi ofere altceva. Este foarte posibil să fi venit prea târziu. Nu știai, evident! Nu știai pentru că nu ești clarvăzător, în puii mei! Lasă, fii pe pace! Data viitoare vei ști și îți vei pune o cască de protecție înainte de a te arunca cu capul înainte!
Ce-ți rămâne de făcut? Să continui să iubești sau să te oprești, A sau B, alb sau negru, înainte sau înapoi. Dar pe cine să iubești? Prietenia nu se pune la socoteală. Cică trebuie să fiți mai întâi prieteni pentru că altfel nu merge mecanismul. Iar dacă ați apucat să fiți prieteni, ai comis-o! Doar nu vrei să strici frumusețe de prietenie, nu? Deci rămânem pe varianta în care nu sunteți prieteni. Aoleo, asta înseamnă că trebuie să începeți relația de la zero, ca și cum nu v-ați fi cunoscut, adică să dați startul în pat? Aha, dude! Asta înseamnă! Păi da, dar stai să vezi, că pici exact pe tărâmul carnalului, moment în care relația eșuează. Așa mi-a spus mie cineva, nu e bine să începi în pat! În cazul ăsta e și mai posibil să nu rămâneți împreună! Auuu, mă doare capu' deja și nici măcar n-am început relația! Ce relație? Tu nu vezi că ne învârtim în același cerc vicios? Din postura de prieteni nu e bine, din așternutul patului iar nu e bine...! Ce mai rămâne de făcut, frate?
Știu! Love at first sight! Daaa! Pe-asta n-am contorizat-o! Deci, dacă vrei să ajungi să speri că poți ajunge în viața unei femei altfel decât prieten, amant sau pentru o noapte, nu ai decât să fi expert chimist. Dacă nu aveți chimia cu voi atunci când vă intersectați privirile, dacă nu ajungeți amândoi și concomitent la punctul de fierbere, nu se întâmplă nimic! Aștept cu plăcere și reală deschidere orice alt fel de abordare, dar vă rog, vă rog din suflet să mă țineți departe de paragrafe decupate din cărți pentru că alea sunt deja "argumentate" de autorul cărții cu pricina și nu de voi personal!