miercuri, februarie 22, 2017

MOR DE DOR

Am fost prin multe locuri. Bine, nu atât de multe ca tine... Sau ca tine... Unele mai memorabile ca altele. Altele din care nu mai doream să plec. Dar toate încărcate cu o doză de romantism. Și uite așa îmi vine să iubesc din nou! Și ce bine este! Nu mă gândeam vreodată că soarele ăsta tomnatic mă predispune... Mi-e dor de tine, da! Știu că nu ești aici, știu că poate nu crezi, dar măcar știu că timpul nu este pierdut! Te-aș eticheta, dar nu are rost pentru că tu oricum știi! Ce să fac? Să îmi doresc să treacă? N-are rost, îl las să curgă, să mă inunde, să mă înece, de ce nu? Și poate atunci o să-mi treacă! Mda, dar mi-a mai trecut o dată și uite că iar s-a întors, mă urmărește peste tot! Oriunde aș merge... E clar, cred că am reușit din nou să păcălesc vârsta pentru că deja mă simt mai tânăr decât oricum sunt! Îmbrățișează-mă, te rog! Un sărut nu ar strica ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu