FENOMENUL "NU AM ÎNȚELES"

"Nu am înțeles" aud din ce în ce mai des în ultimul timp. E ca un mare făcut după 22 de ani în care credeam că elevii mei mă înțeleg, că explic detaliat, că parcurg toți pașii rezolvării unei probleme, că temele sunt compuse din aplicații ale noțiunilor predate în clasă, asemănătoare cu problemele făcute în clasă, astfel încât dacă stai cu caietul de clasă deschis în fața caietului de teme îți este cumva la îndemână să parcurgi și tu la temă aceiași pași parcurși în clasă. Apropos, de câte ori ai tratat o lecție nouă la matematică fix ca pe ultima lecție predată la biologie, de exemplu? De câte ori ai învățat lecția la matematică înainte de a îți face tema sau înainte de următoarea oră? 

Acest "nu am înțeles" este ca și cum în 22 de ani nu mi-aș fi desăvârșit felul în care explic. Îl aud din ce în ce mai des. Accentuez: din ce în ce mai des.

Okaaay, nu ai înțeles. Nimic rău în asta. Dar haide să vedem de ce nu ai înțeles? Ții ritmul cu ce predau, cu ce explic, îți iei notițele în timp util? Nu cumva rămâi veșnic "în urmă"? Nu ai cum să înțelegi ce explic dacă nici măcar a doua oară când explic nu ai terminat de luat notițe. Nu ai cum să înțelegi dacă pe la jumătatea rezolvării problemei de geometrie tu încă desenezi triunghiul. Nu ai cum să înțelegi dacă atunci când eu explic ce pași urmează să parcurgem în rezolvare tu îți cauți pixul prin toată clasa, instrumente de geometrie în ghiozdan sau la colegii pe care îi ții în loc în înțelegerea lor.

Atunci când "nu ai înțeles" trebuie să te întrebi dacă pe toată durata orei nu cumva te uitai pe geam să vezi dacă mai mișcă frunzele, dacă în spatele meu nu ai răspuns colegului la o întrebare care n-are nicio legătură cu patrulaterul convex de pe tablă (gen "cât e ceasu'") sau dacă nu ai făcut chiar tu o glumă inocentă cu alt coleg care te-a ținut departe de explicațiile pe care nu le-ai înțeles. Nu te mai gândi că ai râs doar câteva secunde fără să te văd sau că ai privit frunzele doar un minut sau că ai răspuns colegului la o întrebare pe care nu ți-am adresat-o eu preț de alte câteva secunde. Contează doar că în acele momente "s-a rupt filmul" la care ești obligat să participi ca elev, la care ești dator să-ți iei notițe. Practic, e ca și cum ațipești în sala de cinema, iar după ce deschizi ochii îți întrebi prietenul din dreapta "cine e ăla și ce a făcut?".

Ok, admit de-a dreptul că nu ai înțeles, prin asta acceptând că chiar te-ai străduit, dar nu s-a prins nimic de tine. Mă opresc să-ți mai explic o dată, timp în care restul clasei așteaptă. Sau, mă rog, mai înțelege o dată în plus. Și îți explic 2-3 minute, chiar 5 dacă mă gândesc că ai nevoie să înțelegi bine. Pentru o oră de matematică asta înseamnă prelungirea timpului alocat ei, adică recuperarea timpului în pauză și în orele următoare. Timpii aceștia se acumulează. Apoi se întâmplă des că nu a mai înțeles nici alt coleg. Hai să mai explicăm încă o dată, deci urmează alte 2-5 minute pe care eu nu le-am planificat. Știai că am pauze consecutive în care nici nu ajung să mă ușurez sau să mă hidratez? 

Ai înțeles cum e cu "nu am înțeles"?

Iar dacă chiar nu ai înțeles trebuie să știi și tu și părinții tăi că matematica este acea disciplină care există doar pentru cei care ajung să o înțeleagă. Trebuie să știți că nu toată lumea ajunge să înțeleagă cea mai realistă disciplină, cea mai plină de raționamente, cea care necesită cea mai mare atenție, cel mai limpede cap, unul foarte înzestrat și cea care necesită cele mai lungi și dese perioade de antrenament, de exercițiu. Nu toată lumea e construită pentru matematică. Matematica nu e ca mersul pe bicicletă pe care ți-l amintești și după ce te urci pe bicla nouă la un an după ce ai vândut-o pe anterioara. Matematica e ca mașina aia nouă pe care ai ținut-o în garaj versus mașina second hand pe care ai forjat-o zilnic și merge la prima cheie. Adică matematica are nevoie de rotițele care se învârt permanent, fără să ruginească. E pretențioasă și te înșală dacă o dezamăgești. Așa e ea. E regina. Scuze dacă sunt prea categoric. 

Și da, nu este nicio supărare dacă nu o înțelegi sau dacă nu o înțelegi pe toată pentru că poate nu ești făcut pentru ea, nu ești atras de ea, nu ai răbdare să asculți toate explicațiile și lungile raționamente, să înveți toate formulele. Nu este nicio tragedie că nu ai înțeles matematica pentru că poți înțelege alte subiecte care te pot dezvolta frumos pe alte direcții. Tot ce trebuie să faci este să îți fixezi interesele și să rămâi cu acelea pe care le poți aprofunda. Nu-i un capăt de țară că nu înțelegi matematica. Până la urmă, există câte un loc sub soare pentru fiecare după cum ajungem să înțelegem ce studiem. 

Hai să nu facem din "nu am înțeles" o scuză demnă de a blama pe cel care chiar se străduie să îți explice și îți prezintă toate conținuturile la timp. Hai să nu mai punem presiune pe profesor într-un sistem în care planul cadru este plin de discipline la care vrem să excelăm doar cu 10, indiferent de nivelul de înțelegere și de pregătire, și care este supraîncărcat de programe ale căror conținuturi nu îți oferă prea mult timp alocat fiecăruia în parte. Este acel sistem în care evaluarea se face prin note de la 1 la 10, ceea ce reprezintă din start o presiune. Trebuie să înțelegem că "nu am înțeles" nu este sfârșitul. Este o realitate ce trebuie acceptată.