FENOMENUL "NU AM ÎNȚELES"

"Nu am înțeles" aud din ce în ce mai des în ultimul timp. E ca un mare făcut după 22 de ani în care credeam că elevii mei mă înțeleg, că explic detaliat, că parcurg toți pașii rezolvării unei probleme, că temele sunt compuse din aplicații ale noțiunilor predate în clasă, asemănătoare cu problemele făcute în clasă, astfel încât dacă stai cu caietul de clasă deschis în fața caietului de teme îți este cumva la îndemână să parcurgi și tu la temă aceiași pași parcurși în clasă. Apropos, de câte ori ai tratat o lecție nouă la matematică fix ca pe ultima lecție predată la biologie, de exemplu? De câte ori ai învățat lecția la matematică înainte de a îți face tema sau înainte de următoarea oră? 

Acest "nu am înțeles" este ca și cum în 22 de ani nu mi-aș fi desăvârșit felul în care explic. Îl aud din ce în ce mai des. Accentuez: din ce în ce mai des.

Okaaay, nu ai înțeles. Nimic rău în asta. Dar haide să vedem de ce nu ai înțeles? Ții ritmul cu ce predau, cu ce explic, îți iei notițele în timp util? Nu cumva rămâi veșnic "în urmă"? Nu ai cum să înțelegi ce explic dacă nici măcar a doua oară când explic nu ai terminat de luat notițe. Nu ai cum să înțelegi dacă pe la jumătatea rezolvării problemei de geometrie tu încă desenezi triunghiul. Nu ai cum să înțelegi dacă atunci când eu explic ce pași urmează să parcurgem în rezolvare tu îți cauți pixul prin toată clasa, instrumente de geometrie în ghiozdan sau la colegii pe care îi ții în loc în înțelegerea lor.

Atunci când "nu ai înțeles" trebuie să te întrebi dacă pe toată durata orei nu cumva te uitai pe geam să vezi dacă mai mișcă frunzele, dacă în spatele meu nu ai răspuns colegului la o întrebare care n-are nicio legătură cu patrulaterul convex de pe tablă (gen "cât e ceasu'") sau dacă nu ai făcut chiar tu o glumă inocentă cu alt coleg care te-a ținut departe de explicațiile pe care nu le-ai înțeles. Nu te mai gândi că ai râs doar câteva secunde fără să te văd sau că ai privit frunzele doar un minut sau că ai răspuns colegului la o întrebare pe care nu ți-am adresat-o eu preț de alte câteva secunde. Contează doar că în acele momente "s-a rupt filmul" la care ești obligat să participi ca elev, la care ești dator să-ți iei notițe. Practic, e ca și cum ațipești în sala de cinema, iar după ce deschizi ochii îți întrebi prietenul din dreapta "cine e ăla și ce a făcut?".

Ok, admit de-a dreptul că nu ai înțeles, prin asta acceptând că chiar te-ai străduit, dar nu s-a prins nimic de tine. Mă opresc să-ți mai explic o dată, timp în care restul clasei așteaptă. Sau, mă rog, mai înțelege o dată în plus. Și îți explic 2-3 minute, chiar 5 dacă mă gândesc că ai nevoie să înțelegi bine. Pentru o oră de matematică asta înseamnă prelungirea timpului alocat ei, adică recuperarea timpului în pauză și în orele următoare. Timpii aceștia se acumulează. Apoi se întâmplă des că nu a mai înțeles nici alt coleg. Hai să mai explicăm încă o dată, deci urmează alte 2-5 minute pe care eu nu le-am planificat. Știai că am pauze consecutive în care nici nu ajung să mă ușurez sau să mă hidratez? 

Ai înțeles cum e cu "nu am înțeles"?

Iar dacă chiar nu ai înțeles trebuie să știi și tu și părinții tăi că matematica este acea disciplină care există doar pentru cei care ajung să o înțeleagă. Trebuie să știți că nu toată lumea ajunge să înțeleagă cea mai realistă disciplină, cea mai plină de raționamente, cea care necesită cea mai mare atenție, cel mai limpede cap, unul foarte înzestrat și cea care necesită cele mai lungi și dese perioade de antrenament, de exercițiu. Nu toată lumea e construită pentru matematică. Matematica nu e ca mersul pe bicicletă pe care ți-l amintești și după ce te urci pe bicla nouă la un an după ce ai vândut-o pe anterioara. Matematica e ca mașina aia nouă pe care ai ținut-o în garaj versus mașina second hand pe care ai forjat-o zilnic și merge la prima cheie. Adică matematica are nevoie de rotițele care se învârt permanent, fără să ruginească. E pretențioasă și te înșală dacă o dezamăgești. Așa e ea. E regina. Scuze dacă sunt prea categoric. 

Și da, nu este nicio supărare dacă nu o înțelegi sau dacă nu o înțelegi pe toată pentru că poate nu ești făcut pentru ea, nu ești atras de ea, nu ai răbdare să asculți toate explicațiile și lungile raționamente, să înveți toate formulele. Nu este nicio tragedie că nu ai înțeles matematica pentru că poți înțelege alte subiecte care te pot dezvolta frumos pe alte direcții. Tot ce trebuie să faci este să îți fixezi interesele și să rămâi cu acelea pe care le poți aprofunda. Nu-i un capăt de țară că nu înțelegi matematica. Până la urmă, există câte un loc sub soare pentru fiecare după cum ajungem să înțelegem ce studiem. 

Hai să nu facem din "nu am înțeles" o scuză demnă de a blama pe cel care chiar se străduie să îți explice și îți prezintă toate conținuturile la timp. Hai să nu mai punem presiune pe profesor într-un sistem în care planul cadru este plin de discipline la care vrem să excelăm doar cu 10, indiferent de nivelul de înțelegere și de pregătire, și care este supraîncărcat de programe ale căror conținuturi nu îți oferă prea mult timp alocat fiecăruia în parte. Este acel sistem în care evaluarea se face prin note de la 1 la 10, ceea ce reprezintă din start o presiune. Trebuie să înțelegem că "nu am înțeles" nu este sfârșitul. Este o realitate ce trebuie acceptată.

MAI SINCER DE ATÂT NU EXISTĂ (30 DE MOTIVE)

1. Uneori nici nu mă obosesc să ofer explicații suplimentare pentru că știu că am oricum dreptate și nu simt nevoia să o dovedesc.

2. Rămân tăcut de multe ori pentru că știu că vorbele mele sunt tăioase precum un cuțit.      

3. Dacă sunt nevoit să repet o informație devin iritat și contrariat pentru că am zis-o deja explicit.           

4. Obișnuiesc să răscolesc mult pentru a descoperi ceea ce mi-am propus să aflu. 

5. Decât să sufoc pe cineva cu problemele mele, aleg să mă prefac că totul merge bine. De fapt, mă descurc cum doar eu știu mai bine. Și știu. 

6. Nu suport persoanele iresponsabile și am măcar o problemă cu cele care ocolesc regulile. Despre principii nu mai amintesc pentru că doare.

7. Atunci când iubesc o fac cu adevărat, asumat. Îți dau tot ce am.                                        

8. Nu stă în natura mea să încerc să manipulez pe cineva. Îți voi da câteva lecții, dar să profit de cineva nu e stilul meu.

9. Pun totul la suflet, așa că ai grijă ce îmi spui. Empatizez cu tine, dar și tu trebuie să o faci concret, nu declarativ. Pot fi cel mai bun ascultător, dar trebuie să mă captezi.                                         

10. În ciuda realismului pe care-l ador atrăgându-mi antipatii, îmi place povestea de dragoste ca în filme. Nu e punctul meu slab, e doar felul în care realitatea mea se răsfață. 

11. Știu multe lucruri, având dreptate în proporție covârșitoare, așa că mă contrazic cu tine până voi avea ultimul cuvânt. Partea nasoală e că deși tu știi că am dreptate, nu vrei să recunoști că am.

12. Dacă îți par distant este pentru că mă străduiesc să clarific lucrurile în mintea mea înainte de a face următoarea mișcare. Așa că la mine se lasă cu to be continued. 

13. Cel mai rău sentiment pe care îl pot avea este atunci când mă simt neajutorat sau marginalizat știind că am dreptate. Partea bună e că sunt obișnuit cu asta pentru că există mereu o majoritate care nu crede, nu vrea, ocolește și renunță crezând că e mai simplu așa. Pentru mine trebuie să fie corect, chiar dacă este și greu.

14. Voi pune sub semnul întrebării orice lucru care nu pare în regulă pentru mine.        

15. Mă voi gândi mereu cum aș fi făcut lucrurile altfel, ce aș fi putut să fac și ce ar fi trebuit să fac diferit. Voi fi plin de îndoieli, dar la final aleg drept.

16. Nimeni nu poate păstra un secret mai bine decât mine.                                            

17. Îmi place ca partenera mea să fie pasională și romantică, dar și cea mai bună și sinceră prietenă.

18. E posibil să ți se pară că sunt răutăcios, însă acesta este felul meu de a fi. Te voi critica chiar și dacă te apreciez sau te iubesc, nu din ură.                   

19. Să te cerți cu mine e ca și cum ai fi arestat. Orice ai face și ai spune va fi folosit împotriva ta.                 

20. Mă simt mai bine atunci când ofer decât atunci când primesc. Fericirea mea îi face și pe alții fericiți.                                                   

21. Mă voi simți iritat dacă mă forțezi să comunic într-o zi în care chiar nu am chef să fac asta sau nu vreau. Dacă mă nimerești așa înseamnă că e mai bine să mă lași în pace, îmi revin deseori singur. Am multe zile așa, dar trec repede.                                

22. Nu pot suporta persoanele delăsătoare și prefăcute.                                           

23. După ce găsesc iubirea adevărată îi voi fi loial toată viața.                                                       

24. Dacă îți pare că am probleme în a-mi exprima gândurile foarte coerent, atunci înseamnă că am mult prea multe.       

25. Atunci când simți că totul se destramă în jurul tău, caută-mă. Eu sunt soluția pentru că am soluții.

26. Sunt conștient că nu pot schimba oamenii din jurul meu, prin urmare prefer să îmi schimb modul de a reacționa la răutățile altora. Uneori doare.

27. Nu sunt deloc ușor de înțeles. Asta mă ajută, mă întristează pe alocuri, dar mă face și să mă disting. Nu-mi place banalul. Nu-mi place să pun în scenă ceea ce se joacă mereu. 

28. Niciodată nu mă mulțumesc cu puțin, știind cât de mult merit. Sunt dispus și la compromisuri pentru persoana iubită când realizez că ea merită efortul.

29. Mă îngrijorez foarte mult chiar dacă știu că nu este cazul. Știu să glumesc foarte copios, dar totul e serios. 

30. Văd lucrurile exact așa cum sunt și nu cum și-ar dori alții să fie! Asta face diferența dintre mine și restul. 

DECIZIILE DE ACUM SUNT ECOUL GENERAȚIILOR URMĂTOARE

Nu vom fi niciodată în rândul lumii pe care o vizităm vara în vacanțe sau de sărbători. Nu vom avea niciodată o societate pe care să ne bazăm că alege să fie călăuzită de oameni dispuși să legifereze în numele cetățeanului și să ducă la îndeplinire aplicarea legilor în interesul lui și doar al lui. Unul ca mine (și ca tine, dacă mă placi) nu va putea niciodată spera că această țară va avea un viitor (apropiat sau nu) în care să ne regăsim plimbându-ne pe trotuare curate, pe autostrăzi asfaltate, printre oameni care nu fură, nu înșală și nu așteaptă cu mâna întinsă să li se dea degeaba, care nu te opresc în trafic să te bată și care nu încearcă să obțină drepturi care nu li se cuvin. Probabil că nu le vom avea niciodată pe toate sau poate că le vom avea doar atunci când până și generația de după noi va pieri. Pare o exagerare, dar întâmplările cotidiene conturează o realitate irefutabilă.

Cum să crezi într-o țară dacă atunci când te întorci din alta, cu cele mai frumoase amintiri în bagajul de cală, tot ceea ce vezi în jurul tău este o amăgire?

Posibil ca totul să înceapă din sala de clasă, locul în care părintele care nu a fost educat în familia lui este din ce în ce mai prezent în colectiv. Sistemul i-a creat toate condițiile pentru a se dezvolta. El își trimite copilul la școală pentru a pleca de acasă și a se întoarce de unde a plecat fără să fi învățat mare lucru. Educația mersului la școală este absentă în această familie. Mai mult, copilul vine la școală pentru bursa socială, un mic șantaj emoțional pentru profesorii care nu evaluează corect comportamentul elevului. Așa că intervine conștient lipsa implicării, a luării deciziilor șovăielnice sau, dimpotrivă, a deciziilor curajoase și drepte. E adevărat, statul nu te ajută atunci când îi spui că nu poți disciplina în sala de clasă, de unul singur, nici măcar un elev aflat într-o situație de risc și nu-l poți învăța doar tu matematică, română sau educație civică. Dacă ai doi sau mai mulți elevi ca el, situația devine de-a dreptul imposibilă, se destabilizează atmosfera întregii clase, iar asta implică timp mai puțin destinat elevilor care chiar vin la școală să învețe, să asculte. Rămâi de unul singur, tu - profesor care trebuie să fii cadru didactic și bun pedagog, în fața tuturor problemelor ivite în clasă: indisciplină, absenteism nemotivat, violență verbală și fizică, bullying la orice pas, refuzul de a învăța chiar și de la profesorii dedicați, cu har, care își pregătesc ora din timp compunând materiale și scenarii didactice adaptate nivelului clasei, absența legăturii cu școala și a implicării în viața școlară a elevului din partea părintelui despre care vorbeam.

Apoi intervine eroarea care strică tot sistemul de operare, adică greșeala care scoate de pe băncile școlilor oameni care nu vor putea niciodată să facă o țară frumoasă altfel decât prin prisma peisajelor instagramabile. Nu putem spune că suntem susținuți în activitatea profesională de un stat incapabil să ofere fondurile necesare dezvoltării sistemului de învățământ și pregătirii temeinice de specialitate pentru a fi 

un cadru didactic exemplar așa cum ne amintim că erau toți profesorii noștri. Însă acest inconvenient nu trebuie să-l oprească pe profesor să fie cel care impune corectitudinea, respectarea regulamentelor existente, așa cum sunt ele, upgradabile și adaptabile.

Faptul că statul nu îl ajută și nu îl susține oferindu-i exemple în care justiția nu diferențiază o faptă penală minoră de una gravă nu înseamnă că profesorul din tine trebuie să închidă ochii la abaterile disciplinare ale unor elevi care destabilizează permanent desfășurarea procesului de predare-învățare. Nu înseamnă că trebuie să perpetuezi o stare în care și elevul bun și elevul slab promovează la fel, o stare în care toți sunt premianți, o stare în care cel care lovește, minte, jignește, chiulește și destabilizează mereu procesul de învățare este tratat cu blândețe față de cel lovit, jignit, deranjat. Este exact situația în care actuala societatea se află acum, în care oamenii nu respectă reguli, creează haos fără să fie pedepsiți (ca și cum ei știu dinainte că legea nu va fi aspră), omoară alți oameni, votează legi preferențiale, votează alți oameni la fel ca ei. Aici ne aflăm. 

Dar, deși lucrurile despre care ți-am vorbit se întâmplă, partea bună este că poți alege tabăra care ți se potrivește și turma în care toți cântă la fel, pe aceeași voce. Și poți rămâne acolo, de unde să susții aceleași comportamente dubioase, să votezi aceiași oameni care ne mențin în coada tuturor clasamentelor.

Poți evalua cu 4 un elev care nu a rezolvat nicio cerință (care "nu a făcut nimic") ca și cum ar fi acumulat 3 puncte din neant.

Poți promova pe alții doar pentru că vin la școală, stau în bancă și nu îi auzi.

Poți acorda notele în care crezi, dar fii convins de ele.

Poți fi iresponsabil crezând că nu afectezi nimic.

Și da, poți chiar crede că 60 este egal cu 30, la fel cum nota 4 poate fi și nota 7. 

Dar nu poți să mă combați spunându-mi că e normal să promovezi non valori ascunzând faptul că nu ai curajul să separi binele de rău. Nu ai cum să-mi reproșezi fapte pe care mi le asum și pe care le argumentez atunci când tu le ascunzi pe ale tale. De fapt, nu ai de ce să mă contrazici din poziția celui care nu are de partea lui rezultatele evaluării corecte.

Până la urmă nu ești în poziția în care să fii ironic din umbră și să tratezi superficial situația doar pentru că mă străduiesc să fiu corect. Nu sunt eu cel care să regleze situația, dar nici tu nu ești cel care să-mi spună asta.