Nu vom fi niciodată în rândul lumii pe care o vizităm vara în vacanțe sau de sărbători. Nu vom avea niciodată o societate pe care să ne bazăm că alege să fie călăuzită de oameni dispuși să legifereze în numele cetățeanului și să ducă la îndeplinire aplicarea legilor în interesul lui și doar al lui. Unul ca mine (și ca tine, dacă mă placi) nu va putea niciodată spera că această țară va avea un viitor (apropiat sau nu) în care să ne regăsim plimbându-ne pe trotuare curate, pe autostrăzi asfaltate, printre oameni care nu fură, nu înșală și nu așteaptă cu mâna întinsă să li se dea degeaba, care nu te opresc în trafic să te bată și care nu încearcă să obțină drepturi care nu li se cuvin. Probabil că nu le vom avea niciodată pe toate sau poate că le vom avea doar atunci când până și generația de după noi va pieri. Pare o exagerare, dar întâmplările cotidiene conturează o realitate irefutabilă.
Cum să crezi într-o țară dacă atunci când te întorci din alta, cu cele mai frumoase amintiri în bagajul de cală, tot ceea ce vezi în jurul tău este o amăgire?
Posibil ca totul să înceapă din sala de clasă, locul în care părintele care nu a fost educat în familia lui este din ce în ce mai prezent în colectiv. Sistemul i-a creat toate condițiile pentru a se dezvolta. El își trimite copilul la școală pentru a pleca de acasă și a se întoarce de unde a plecat fără să fi învățat mare lucru. Educația mersului la școală este absentă în această familie. Mai mult, copilul vine la școală pentru bursa socială, un mic șantaj emoțional pentru profesorii care nu evaluează corect comportamentul elevului. Așa că intervine conștient lipsa implicării, a luării deciziilor șovăielnice sau, dimpotrivă, a deciziilor curajoase și drepte. E adevărat, statul nu te ajută atunci când îi spui că nu poți disciplina în sala de clasă, de unul singur, nici măcar un elev aflat într-o situație de risc și nu-l poți învăța doar tu matematică, română sau educație civică. Dacă ai doi sau mai mulți elevi ca el, situația devine de-a dreptul imposibilă, se destabilizează atmosfera întregii clase, iar asta implică timp mai puțin destinat elevilor care chiar vin la școală să învețe, să asculte. Rămâi de unul singur, tu - profesor care trebuie să fii cadru didactic și bun pedagog, în fața tuturor problemelor ivite în clasă: indisciplină, absenteism nemotivat, violență verbală și fizică, bullying la orice pas, refuzul de a învăța chiar și de la profesorii dedicați, cu har, care își pregătesc ora din timp compunând materiale și scenarii didactice adaptate nivelului clasei, absența legăturii cu școala și a implicării în viața școlară a elevului din partea părintelui despre care vorbeam.
Apoi intervine eroarea care strică tot sistemul de operare, adică greșeala care scoate de pe băncile școlilor oameni care nu vor putea niciodată să facă o țară frumoasă altfel decât prin prisma peisajelor instagramabile. Nu putem spune că suntem susținuți în activitatea profesională de un stat incapabil să ofere fondurile necesare dezvoltării sistemului de învățământ și pregătirii temeinice de specialitate pentru a fi
un cadru didactic exemplar așa cum ne amintim că erau toți profesorii noștri. Însă acest inconvenient nu trebuie să-l oprească pe profesor să fie cel care impune corectitudinea, respectarea regulamentelor existente, așa cum sunt ele, upgradabile și adaptabile.
Faptul că statul nu îl ajută și nu îl susține oferindu-i exemple în care justiția nu diferențiază o faptă penală minoră de una gravă nu înseamnă că profesorul din tine trebuie să închidă ochii la abaterile disciplinare ale unor elevi care destabilizează permanent desfășurarea procesului de predare-învățare. Nu înseamnă că trebuie să perpetuezi o stare în care și elevul bun și elevul slab promovează la fel, o stare în care toți sunt premianți, o stare în care cel care lovește, minte, jignește, chiulește și destabilizează mereu procesul de învățare este tratat cu blândețe față de cel lovit, jignit, deranjat. Este exact situația în care actuala societatea se află acum, în care oamenii nu respectă reguli, creează haos fără să fie pedepsiți (ca și cum ei știu dinainte că legea nu va fi aspră), omoară alți oameni, votează legi preferențiale, votează alți oameni la fel ca ei. Aici ne aflăm.
Dar, deși lucrurile despre care ți-am vorbit se întâmplă, partea bună este că poți alege tabăra care ți se potrivește și turma în care toți cântă la fel, pe aceeași voce. Și poți rămâne acolo, de unde să susții aceleași comportamente dubioase, să votezi aceiași oameni care ne mențin în coada tuturor clasamentelor.
Poți evalua cu 4 un elev care nu a rezolvat nicio cerință (care "nu a făcut nimic") ca și cum ar fi acumulat 3 puncte din neant.
Poți promova pe alții doar pentru că vin la școală, stau în bancă și nu îi auzi.
Poți acorda notele în care crezi, dar fii convins de ele.
Poți fi iresponsabil crezând că nu afectezi nimic.
Și da, poți chiar crede că 60 este egal cu 30, la fel cum nota 4 poate fi și nota 7.
Dar nu poți să mă combați spunându-mi că e normal să promovezi non valori ascunzând faptul că nu ai curajul să separi binele de rău. Nu ai cum să-mi reproșezi fapte pe care mi le asum și pe care le argumentez atunci când tu le ascunzi pe ale tale. De fapt, nu ai de ce să mă contrazici din poziția celui care nu are de partea lui rezultatele evaluării corecte.
Până la urmă nu ești în poziția în care să fii ironic din umbră și să tratezi superficial situația doar pentru că mă străduiesc să fiu corect. Nu sunt eu cel care să regleze situația, dar nici tu nu ești cel care să-mi spună asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu