Este un moment foarte impresionant acela în care un copil aflat la început de drum al învățării, la o lună de la redeschiderea școlii, după ce abia și-a cunoscut noii colegi de clasă, a prins drag de ei și de următoarea zi în care aștepta să se așeze din nou în bancă, să afle că "doamna învățătoare" nu va putea să fie împreună cu ei în bănci în următoarele două săptămâni pentru că este bolnavă. Adică urmează două săptămâni de învățare online.
Este impresionant să-l vezi pe copilul care abia a început școala cum se întristează instantaneu la aflarea veștii, să vezi lacrimi dezamăgitoare. "Plâng pentru că de acum înainte nu o să mai învăț la fel de bine ca la școală și pentru că o să stau mai puțin la calculator decât în clasă". Acestea sunt cuvintele unui preșcolar care a realizat cu puterea minții lui că învățarea este foarte importantă și care nu înțelege de ce în țara lui nu poate merge fizic la școală, fără întreruperi. Sunt cuvintele unui copil care a realizat instantaneu, fără explicațiile unui adult, că îi este refuzată nevoia de cunoaștere și bucuria de zi cu zi.
Suntem într-o pandemie mondială în care da, nu murim la fel de mult ca în cazul altor boli, dar murim în chinuri, afectăm și pe alții și, mai mult decât atât, avem leac. Poate că leacul a apărut prea repede, după unii, dar asta nu ne poate împiedica să fim responsabili. Suficient de responsabili încât să dăm exemple bune. Poate că nu ne interesează prea mult că trăim puțin, dar cu siguranță afectăm alte persoane prin alegerile pe care nu le cântărim rațional, persoane în care spunem că avem încredere și la care declarativ ținem. "Atât cât am trăit e bine, prefer să mor neînțepat", am auzit recent. Mă depășește ideea. Mă îngrijorează situația.
Există oameni angajați în domenii esențiale, mult prea mulți, care au ales să nu se imunizeze prin vaccinare. Există medici, profesori, pompieri și polițiști care nu doar că nu s-au vaccinat, dar care chiar susțin nevaccinarea, trăgând după ei și alți oameni incapabili să sorteze informațiile, într-o mișcare ce face mai mult rău decât bine. Încerc să îi înțeleg până la un punct, dintr-un bun simț desuet, deși cunosc oameni mult mai simpli decât un profesor licențiat într-un domeniu, oameni care urmează să-și facă a treia doză, oameni cu boli complicate.
Nu suntem capabili și nu avem voință să urmăm exemplele țărilor care au devenit verzi și care sunt mult înaintea noastră în aproape toate domeniile. Sunt din ce în ce mai multe țări în care oameni ca noi, cu aceleași cunoștințe generale ca și noi, care au înțeles că viața trebuie să meargă înainte prin imunizarea dată de vaccin. Noi mai așteptăm, așa cum am făcut mereu în istorie, poate, poate vom scăpa de pandemie pe cale naturală, fără să gândim o clipă în plus că această cale ne va încetini dezvoltarea, va priva de servicii medicale pe cei care înțeleg să nu pună presiune pe spitale vaccinați fiind. Noi așteptăm să ne ajute aceeași divinitate care trebuie să ne salveze și de seceta din fiecare an, ceea ce este deja o sfidare a realității și o întoarcere în timp.
Revenind la școală și la copiii care încă își mai doresc să învețe, care încă se bucură de colegii și de profesorii lor, consider că este total incalificabilă politica unui guvern care nu a încercat să fie ferm în privința modalității prin care școala să aibă continuitate, să nu se mai întoarcă în online: vaccinarea masivă. Foarte mulți oameni blamează decizia guvernului italian de a obliga medicii și profesorii să se vaccineze, fără să pună în balanță câștigul oferit elevilor: învățarea continuă prin prezență fizică în sala de clasă, fără întreruperi. Da, sunt fanul învățării online, mi-am găsit singur resursele și modelele, mi-a plăcut să răscolesc internetul pentru mine, pentru a învăța mai mult și pentru elevii mei de care sunt responsabil pentru învățarea oferită. Dar asta nu înseamnă că sunt împotriva prezenței la clasă. După ce că nu avem dotările necesare unei învățări online, nici acasă, nici în școli, unde doar dotarea cu un videoproiector impune multe aprobări și ezitări, bani care nu se doresc investiți, suntem și iresponsabili lăsând boala să țină profesorii acasă. Străinii au și dotările actualizate vremurilor trăite, au și continuitatea învățării fizice la clasă pentru că aproape toți profesorii lor s-au imunizat (încerc să evit cuvântul "vaccinat" care, scuze, deranjează inexplicabil), au tot. Ei ar fi putut să fie relaxați și să mai aștepte pentru că ei chiar por face online cum trebuie, dar nu, ei s-au vaccinat. Noi de ce nu vrem? Noi de ce ținem copiii acasă pentru că profesorul e bolnav și pentru că statul nu poate să asigure înlocuitor? Noi de ce nu înțelegem că restul Europei nu se mai gândește la închiderea școlilor, la trimiterea elevilor în sistem online, pentru că oamenii din sistemele lor s-au imunizat? Oare de ce conducătorii noștri nu au curajul să ia deciziile colegilor din alte țări, de cine și de ce le este teamă?
Profesorii și elevii din afara României se gândesc cu bucurie la școală pentru că au admis soluția imunizării prin vaccinare. Noi nu. Aud zilnic și săptămânal de școli care se închid, de clase care nu mai vin la școala așa cum era odată, de elevi care se infectează și trebuie să rămână acasă luând cu ei o clasă întreagă, de profesori care lipsesc pentru că se îmbolnăvesc. Nu știu alții cum simt, dar pentru mine este o grijă personală suplimentară, chiar dacă în ochii multora sunt exagerat.
Refuz să înțeleg până la capăt cum noi ne permiten să ținem școala pe loc, să o menținem la același nivel regăsit cu ani în urmă și să nu ne dorim să oferim calitate și continuitate atât prin infrastructură cât și la nivelul resursei umane! Mi se pare incredibil cum un guvern al unei țări europene nu vrea să bată cu pumnul în masă și să își îndrume populația aflată în domeniile de maximă importanță să se vaccineze, cum refuză să închidă canalele de dezinformare care ne bombardează! Mi se pare iresponsabil din partea unui stat să lase pandemia să-și facă de cap crezând că ea va înceta pe cale naturală! La fel de iresponsabil cum alții iau exemplul prost și îl dau ca bun exemplu. Aici mă abțin să insist. Poate că se va întâmpla și naturalul, poate că cei care sunt contra și conspiraționiștii își vor dovedi dreptatea, dar până atunci vom fi acumulat ani de suferință, ani în care copiii noștri nu vor fi mers la școală, ani în care spitalele au fost sufocate, iar pacienții au rămas fără tratamente, ani în care am stat pe loc. Egoism versus speranțe deșarte, asta suntem.
P.S. Portugalia este cea mai imunizată națiune de pe glob. În același timp, în România este din nou coadă la niște moaște într-unul dintre cele mai mari orașe din țară, într-o adevărată capitală a nord-estului țării. Românii preferă în continuare să stea la rând să pupe un sicriu pe când portughezii s-au încolonat câteva luni pentru a se imuniza în masă, fără să uite de credința lor. Pe scurt, suntem acolo unde comportamentul ne-a adus. Al meu nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu