În toți anii în care ai venit la mine, mai bine nu veneai! Îți mulțumesc că ai făcut-o, dar mai bine nu! Eu am de toate. Ai mei au grijă să nu îmi lipsească nimic. Și îi am pe ei, iar asta îmi este mai mult decât suficient. De fiecare dată când îi privesc, mă uit la ei ca la cel mai frumos cadou din viața mea. Iar asta se întâmplă de multe ori într-un an. Ce norocos sunt că la mine e Crăciunul mereu! Dar zic că mai bine nu veneai la mine, moșule, și veneai la toți copiii care nu pot merge la școală pentru că mamele lor au nevoie de ei acasă să îngrijească familia, la toți copiii care adorm cu ochii în tavan și cu burțile goale... Iarna asta nu mai vreau să fie despre mine. Vreau să fie despre tine. Și despre tine. Și despre tine...
Și dacă tot exiști, moșule, adu-mi și mie o țară curată, cu drumuri multe și bune, să mă pot plimba și eu cum am văzut în afară, să pot ajunge și eu la cei dragi fără să îngheț în trenurile reci. Și dacă tot ne aduci o țară curată... Apropos, vezi că tot România vreau să se numească! Iar dacă tot faci asta, te rog eu să ne cureți și oamenii din ea! Vreau și eu o țară curată, cu oameni curați, de care să nu fug atunci când o să mă fac mare! Vreau să trăiesc în țara în care m-am născut! Vreau, moșule, să-mi aduci înapoi toți copacii tăiați, toți profesorii și doctorii care au fugit din țara asta, toți tinerii care au plecat să învețe la școli străine...! Îi vreau înapoi pe toți! Mă gândesc cu teamă-n suflet la momentul ăla în care eu voi fi gata să-mi iau viața în propriile mâini. La momentul în care voi termina liceul și va trebui să merg mai departe. Voi pleca și eu după ei? Voi plânge după părinți și ei după mine de la mii de kilometri distanță? Și după ce voi termina facultatea, oare voi găsi ce să fac în țara mea?
Ooof, moșule, e atât de greu! Din ce în ce mai greu! Adu-mi înapoi tot ce ți-am cerut și atunci mă vei face cel mai fericit! Îmi vei face cel mai frumos cadou din viața mea. În anul ăsta centenar, nu te mai aștept cu cadouri, moșule! Te aștept cu dorințe împlinite! Iar dacă tot exiști, fă o minune și dă-mi niște conducători ca ăia din 1800 sau 1900 despre care eu citesc că uneau oameni, îi aduceau laolaltă și că aveau grijă de ei.
E tot ce îmi doresc o dată în o sută de ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu