Incredibila lume în care trăim

Incredibila lume în care trăim este, în profunzimea sa, departe de cea pe care o ştim. Ne trăim viaţa înconjuraţi de nevăzut, de organisme şi vieţuitoare nedescoperite încă, invizibile ochiului nostru, poate aflate chiar pe ori în corpul nostru. Planeta se află într-o permanentă mişcare, trăieşte şi respiră ca un adevărat organism singular exact la fel cum facem şi noi, însă la o scară infinit mai mică. Toate acestea pot fi explorate mai clar prin ochiul unui fotograf-cameraman atât de profesionist încât să te lase cu gura căscată. Câţi dintre noi ne-am gândit că atunci când ne mănâncă pielea, în sensul cel mai propriu, de fapt suntem gâdilaţi de o vietate neştiută şi nedescoperită, poate microscopică de-a dreptul şi care din când în când mai are şi tupeul să iasă la suprafaţa epidermei pentru a lua o gură de aer ?

Cel căruia îi datorez minunatele fotografii din acest articol este Louis Schwartzberg, cunoscut şi ca Louie Schwartzberg, un regizor şi producător american în vârstă de 64 de ani, un adevărat pionier în domeniul filmării lente (time-lapse). El este, de altfel, ţineţi-vă bine, singurul operator de imagine din lume care filmează astfel 24 de ore din 24, 7 zile din 7 de mai bine de trei decenii. Asta înseamnă că este un meseriaş în domeniu şi un îndrăgostit de ceea ce face. El este un notoriu colaborator al studiourilor National Geographic şi Discovery Channel, având în CV-ul său o filmografie întinsă pe durata a 38 de ani (1977-2014). Evident că atunci când ai o astfel de activitate prodigioasă vin şi recunoaşterile meritelor pe tărâmul filmului documentar, din 1989 până în 2013 neexistând practic doi ani parcurşi fără să nu fie recompensat cu un premiu în domeniu. Amintesc doar premiul Emmy (1992) obţinut pentru documentarul "Oceans of air" realizat în colaborare cu Discovery Channel şi AwareGuide Editor's Choice for Top Transformational Film of year obţinut pentru documentarul "Wings of life". Recunosc că nu am mereu răbdarea necesară vizionării unui documentar până la capăt, mă pierd deseori în preocupările vieţii cotidiene sau prefer să defavorizez filmul documentar în faţa unui film artistic de calitate până la urmă. Suntem atât de limitaţi atunci când vine vorba de gestionarea timpului care ne subjugă viaţa încât pierdem de multe ori adevăratul sens al lumii înconjurătoare în care trăim, cel care ne face să respirăm, să mâncăm, să iubim. 

Suntem creaţia acestei lumi sau noi înşine o construim pe  zi ce trece? De unde venim, totuşi, şi unde mergem? Suntem stăpâni pe propria viaţă sau ne scapă printre degete ca într-un deja-vu plictisitor care ne ţine prizonieri în loc exact ca într-o buclă a timpului? These are the questions care ar trebui să nu lipsească din interogatoriul nostru zilnic adresat eului atât de încercat.

Cu toate acestea mi-am făcut răgaz pentru a urmări cu atenţie ce are de spus aceată somitate, prin intermediul site-ului TED.com pe care vi-l recomand cu cea mai mare căldură şi la care sunt abonat. Găsiţi aici tot felul de studii de specialitate, adevărate potenţiale răspunsuri la multe dintre întrebările la care fac referire.

Dincolo de serviciul la care alergăm în fiecare zi ca nişte roboţi metodic programaţi, de sentimentele de dragoste pe care le nutrim pentru persoana iubită şi de simţul estetic care ar trebui să zacă în fiecare locuitor al acestei planete atunci când s-ar cuveni să se privească dimineaţa în oglindă şi seara înainte de culcare, cred că am putea să ne mai îmbogăţim cunoştinţele despre Pământul pe care păşim în tot acest timp. Acest Pământ, iubita noastră Terra musteşte de secrete care, probabil, nu vor fi descoperite niciodată. Această planetă ne-a dăruit bucuria vieţii şi speranţa zilei de mâine. Din păcate, o rănim cu o încăpăţânare greu de înţeles şi o batjocorim fără sens. Suntem, în aceste momente, nişte infractori demni de a fi pedepsiţi pentru faptele noastre aşa cum netrebnicul care înjoseşte o femeie frumoasă (considerând că toate femeile sunt frumoase) merită să zacă în cea mai întunecată închisoare construită special undeva departe în galaxie.

Haideţi să păstrăm Pământul şi pentru generaţiile care vor urma şi să îl călcăm mai cu blândeţe! În spinarea lui trăim cu toţii!