SCRISOARE CĂTRE MINISTRUL EDUCAȚIEI

Domnule Ministru al Educației, 

Între 2017 și 2022 am făcut navetă până la școală și înapoi circa 3 ore zilnic, adică cele 8 ore solicitate pentru a fi state în şcoală de la înălțimea biroului dumneavoastră și a incontestabilei pregătiri de specialitate pe care cred că o aveți, le obțineam lejer. Aici în București era bine cu metroul, mai puțin zilele în care nu se spălau toți călătorii și stăteam cu mirosul acru în nas vreo săptămână și alea în care stăteam în picioare măcar o oră și jumătate din cele 3 că doar suntem mulți oameni ai muncii pentru care mai vreți să vă plătim și taxă de solidaritate. Mai erau și zilele de dinaintea Crăciunului în care îmi cântau obligatoriu cerșetorii dubioși certați cu munca pe care nu ați fost niciodată în stare să-i introduceți undeva într-un sistem, oriunde, doar să presteze ceva legal, să producă și ei niște taxe ca noi toți - cei mulți, dar încăpățânați să fim corecți. Flooorile daaalbe, flooorile daaalbe, moș Crăciun cu plete dalbe, asta auzeam în cap în timp ce predam matematică de calitate, asta mai aud și acum, că tot veni vorba.

Când făceam naveta în mediul rural, în județul meu scump și drag Olt, adică înainte de 2017, naveta mă costa și minim 2 ore zilnic, dar și bani care nu erau mereu decontați deși aveam lege. Mă mai costa și niște mirosuri de șosete nespălate și transpirație de 3 zile, pe lângă stat în picioare înconjurat de navetiști de schimbul 3 uneori furioși pentru că "știm noi ce faceți voi profesorii, toată ziua stați la cafele". Umilință fără să fi făcut nimic, asta primeam. Cum ar fi, domnule ministru, să îmi cer tot stresul de atunci înapoi transformat în bani, stresul care acum m-a făcut un om cu o sănătate vulnerabilă și șubredă?

Cred că mai bine de jumătate din toată activitatea mea de 25 de ani la catedră am făcut naveta măsurată în ore zilnice, dar nu cu mașină personală sau cu șofer care să-mi deschidă portiera, ci cu "ia-mă nene", microbuze sicrie pe roți, trenuri antice, tramvaie, autobuze și metrouri. Dacă sunteți interesat, măcar să păreți că sunteți, vă pot face un calcul la un moment dat pentru că ar fi interesant să știu și eu câte săptămâni din viață mi-am pierdut pe drumuri. 

Și uite așa ajungeam la clasă deja excitat nervos încercând să zâmbesc elevilor, să-mi ascund neputința sau să arăt înțelegere părinților veșnic nemulțumiți. Atunci când am debutat, în 1998, aveam salariul atât de mic încât nu reușeam nici măcar să-mi asigur zilnic drumul dintre orașele Craiova și Balș, așa că mai rămâneam într-un cămin de elevi unde mă hrăneam uneori cu șuncă și ceapă tăiate pe hârtia cu care erau învelite. Iar când reușeam să fac naveta într-o "ocazie" mă simțeam rege pentru că practic mai călătoream și eu cu o mașină, fie ea și o Dacie alimentată cu gazolină turnată dintr-o sticlă de plastic sau fie ea și o second-hand în care aveam ceva teamă că poate nu ajung la destinație. Știați ce e aia o "ocazie"? 

În tot acest timp mi-am văzut de parcursul și pregătirile pedagogice, însă băgând în mine cursuri de perfecționare în vremuri în care acestea nu existau peste tot ca acum când pur și simplu suntem agasați și stresați prin școli să le facem iar și iar obsesiv, otova, că avem experiență sau că nu avem. Și am mai făcut ceva ce acum văd în jur că se neglijează de către unii colegi mai tineri: mi-am parcurs la timp toate gradele didactice. Prin urmare, sunt aici și acum, la un sfert de veac de la debut, cu gradul didactic I, dar cu un salariu care încă nu-mi ajunge pentru că a trebuit să stau cuminte în banca mea potrivit educației pe care am primit-o și nu am ieșit să fac scandal pe străzi sau prin live-uri din parlament. Din banca mea am văzut cum sunt mințit decenii la rând și cum în jurul meu cresc alte salarii, alte taxe și cum pensiile speciale sunt mai multe, mai mari și mai greu de ucis. Colac peste pupăză, trebuie să mai suport și pe unii cu 8-10 clase în parlament care îmi spun mie ce legi să respect. Câtă frustrare să mai înghită unul ca mine, domnule ministru? Cât bun simț mai vreți de la noi, unde îl mai găsiți? 

Eu sunt profesor de matematică și ar trebui să știți că noi ăștia care predăm mate, la fel ca și cei care predau limba română, muncim de ne sar capacele, suntem cei mai hărțuiți de la elevi și părinți până la directori, inspectori și, mai nou, miniștri. Noi suntem cei cărora directorii ne cer cele mai bune rezultate și cei mai puțini corigenți, ca și cum asta se face doar prin munca noastră, uitându-se felul în care elevii ajung în mâinile noastre din ciclurile inferioare. Nouă ne cer superiorii mereu să naștem olimpici din elevi mediocri în școli de cartier, fără să se străduiască măcar să înțeleagă ce presupune să faci un elev să performeze. Tot noi suntem umiliți din ce în ce mai mult în consiliile profesorale doar pentru faptul că persistăm în a evalua corect, adică de la 1 la 10, ceea ce conduce și la situații de corigență, inevitabil. Pe noi ne înjură, denigrează, hărțuiesc și amenință părinții cărora le-ați dat o putere nemeritată, fără să ne oferiți cadrul legal și pârghiile necesare pentru a fi suverani la clasă, precum arbitrul pe terenul de sport sau judecătorul la CCR. Ba chiar am ajuns să fim învățați de către părinții cu o pregătire precară și cu urme vizibile de analfabetism cum să ne desfășurăm lecțiile, ce note să dăm și în ce fel să le evaluăm copiii. Pe noi ne iau și inspectorii la întrebări dacă ceva nu merge cum trebuie, dar poate că reușiți dumneavoastră minima performanță de a reuși să aflați de ce fac ei asta și să mai diminuați din această practică, poate chiar s-o eliminați.

Cum facem, domnule ministru, să simțim și noi - cei care predăm disciplinele vitale pentru pregătirea viitorului adult - respectul de altădată din partea directorilor, inspectorilor și chiar din partea dumneavoastră? Cum facem să nu ne mai simțim tratați de sus, defavorizați în fața colegilor care sunt plătiți la fel deși se descurcă mai greu cu meseria, gestionează la fel de greu clasele de elevi, sunt certați cu completarea unui document sau cu tastatura calculatorului? (știți dumneavoastră mai bine ce vreau eu să spun aici). Apropos, dacă fac un calcul pe genunchi îmi rezultă că nu am eu zile lipsite motivat de la școală în 25 de ani câte au alții într-un an școlar. 

Cum facem să nu mai fim printre ultimii europeni care își educă copiii în 2 sau chiar 3 schimburi, uneori și până la 8 seara? 

Vreți să rămâneți pentru totdeauna în mintea și în sufletele noastre? Atunci trageți tare să construiți atât de multe noi clădiri moderne în care să funcționeze programul școlar într-un singur schimb, rezolvați situațiile descrise anterior generatoare de tensiuni și frustrări în cancelarie sau în societate și coborâți-vă și pe holurile școlilor gimnaziale de tot felul așa cum niciunul dintre înaintașii dumneavoastră nu a făcut-o, de la cele cu cretă pe pantofi și lipsa hârtiei igienice, până la cele cu elevi care primesc note mari și au părinți potenți financiar sau social (sunt sigur că înțelegeți și formularea asta).

Știu e greu de făcut, e mult de dus, nu v-ajunge un mandat, dar abia atunci vom putea discuta amical inclusiv despre cum să stăm și noi - profesorii 8 ore în școală, cu minte cu tot.

(Un profesor care a învățat meserie de la un tată tot profesor și care încă își dorește să rămână în această țară) 

SCRISOARE PENTRU VOI, CEI PENTRU CARE M-AM ALES CU O "FRACTURĂ NEURONALĂ"

M-am trezit în țara în care mi-ar fi plăcut să trăiesc de vreo 35 de ani. E prima zi de după alegerea președintelui. A durat mult, știu, dar nici noi nu suntem un popor ușor de înțeles. Este pentru prima oară în acest amar de vreme când simt că nu îmi mai e jenă în lumea largă să spun că sunt român când sunt întrebat de unde vin. În sfârșit, încep să simt și eu acea mândrie pe care o tot vedeam anunțată peste tot, de oricine, din orice, pe nedrept. La mine nu a mers așa. De acum încolo ne reprezintă unul care nu ne face să ne simțim defavorizați, de mâna a doua sau ca niște foști elevi corigenți la română, franceză, matematică sau mai știu eu ce.

Acum avem președinte un doctor în matematică școlit chiar în patria revoluției și a democrației. Ce poate fi mai frumos de atât?

A câștigat onestitatea, simplitatea, bunul simț, familia și puterea de muncă, adică am primit ceea ce cred că meritam de atâta amar de vreme, chiar dacă recunosc că nu mai speram într-o țară uitată de politicieni și chiar de noi.

Sper să ajung să spun că vom câștiga și pe cei care n-au crezut în Nicușor Dan, care l-au măscărit și comparat cu concurentul său lipsit de scrupule, de bun simț, de apropiere în special față de proprii săi simpatizanți și față de cei cărora clama că vrea să le fie președinte. A compara Nicușor Dan cu George S. e similar cu a-l pune pe elevul veșnic de 10, venit de jos și care muncește mereu pentru rezultate în aceeași poză cu elevul care dă foc la caloriferul din clasă, care înjură și dă cu pumnul la proteste și care este mereu susținut de rude prin relații pentru a obține note bune, dar mincinoase.

Dragi colegi profesori, evaluați corect elevii, lăsați-i chiar și corigenți pe bună dreptate, ca să nu mai avem acest handicap în viitor, să nu mai oferim din nou șansa unui neavenit de a visa să ne conducă!

Sunt cu atât mai exaltat și mai descătușat cu cât am trecut în ultimul an de zile, de când cu aceste alegeri electorale, prin stări pe care nu le mai credeam trăite de când părinții îmi explicau pe balcon într-a opta de ce scanda lumea pe străzi în timpul revoluției din '89. Ca un naiv, credeam că țara asta nu îmi va mai încerca libertatea, democrația și dreptul de a spune ce gândesc. Da, sunt fericit, iar eu o spun greu și doar dacă fericirea este conștientă pentru mine. 

Cei mai mulți dintre voi mă cunoașteți personal și nu cred că v-ați imaginat o altă alegere pentru mine. Cei mai puțini dintre voi ați ales, însă, exact elevul indisciplinat, mincinos și corigent în tot ce face și scoate pe gură. Așa cum voi mă cunoașteți și eu vă știu în ce situație v-ați aflat alegând contrar mie. Nu sunt orb. E ok să fim diferiți și diverși, dar atunci când diferența este atât de categorică într-o situație gravă care ne putea întoarce exact în urmă cu cel puțin 35 de ani înțelegerea mea este greu de digerat.

Sunt multe apeluri la uniune între noi peste tot, dar eu nu reușesc să trec peste faptul că persoane pe care le credeam ca mine în gândire, crescute și educate în același spirit de corectitudine, au considerat că eu greșesc, eu - cel pe care-l considerau reper de raționament și principii. Încă nu reușesc să îmi impun cu forcepsul că falsul, violența, grobianismul și nesimțirea sunt argumente mai bune decât ceea ce eu și evidența le arătam pentru cei pe care îi cunosc personal. Cum ați putut face și gândi astfel? E ca o trădare la o scară mai mică, una în sentimente și una care ne putea duce rău de tot în cap.

Pentru voi trebuia să aveți un alt președinte ca să savurați efectele grave ce ar fi urmat, să vedeți că chiar se putea și mai rău de atât. Noi, cei drepți și corecți, am fi răzbit și de data asta, dar voi? Voi ce ați fi făcut? Sper să simțiți deja efectele acestei victorii pe care și eu am ales-o, să realizați cât de mult contează un Nicușor Dan în fruntea țării, ce vorbe frumoase ne adresează cei mai importanți vecini ai noștri! Apoi, ați văzut cum a așteptat George S. sfârșitul votului? Cu mesajul "pleava societății". La cine făcea el referire vreau să-mi spuneți voi? La noi - ceilalți sau la voi? Vă spun eu, George S. ne-a făcut pe toți "pleava societății" pentru că un președinte se adresează tuturor, trebuie să fie și al nostru și al vostru. Iată pe cine ați votat voi! Dar când v-a vorbit în engleză indirect, adică prin intermediul televiziunilor străine, nu ale noastre - interzise de el și incomode lui, v-a plăcut? Cum v-ați simțit investind încrederea voastră în unul care nici măcar nu vă bagă în seamă și vă întoarce spatele? Cum ați putut lua o așa de proastă decizie? 

Este o fractură neuronală în capul meu cu atât mai mare cu cât mai sunteți pe aici și cei care v-ați justificat absența de la urne punând egalitate între Nicușor Dan și George S. în sensul în care alegerea voastră din primul tur - Crin Antonescu nu a mers mai departe și nu ați fi avut cu cine să votați. Stupefiant, din moment ce vedem cu toții cum George S. amenință votanții "care au fost de partea lui Nicușor Dan din ticăloșie, pentru bani..." și pe "cei care ne intimidează vă vom găsi și în gură de șarpe" lăudându-se cu evitarea "unei băi de sânge". Cum puteți compara setea permanentă de răzbunare, violența în limbaj și tupeul fățiș cu bunul simț, tăcerea și apelul la calm? Aici m-ați pierdut și greu mă mai recuperați. Limitele pe care le arătați sunt de necontestat în niște vremuri în care chiar trebuie să alegem ceea ce ne face bine și nu pe cel care vrea să ne conducă dintr-un bârlog din care ne trimite mesaje ostile și de dezbinare. 

Mă mai gândesc ce fac cu voi, dar fiți pe pace, nu am fost deloc altfel decât omul principiilor, însă niciodată prost între multele mele reprize de tăcere. La stația următoare nu opresc, dar s-ar putea să prindeți trenul următor, asta pentru că sunt generos. 

Bună dimineața, România! Bravo, fată, ți-ai câștigat dreptul ca de acum înainte să nu te mai rușinezi să spui că ești de aici! Nu știu voi cum sunteți, dar eu nu mă mai satur să savurez această victorie pașnică obținută cu multă frustrare.

Al vostru,

Cel care nu se schimbă