joi, august 26, 2021

NU, MULȚUMESC! NU VREAU DIRECTOR

Directorul de școală, gimnazială, cu atât mai mult liceu...

Este persoana de care depinde bunăstarea și confortul tuturor celor care intră pe poarta școlii și ies de acolo: elevi, părinți, profesori, personal auxiliar (personal de îngrijire, administratori, informaticieni, laboranți, secretari etc). Este cea de zâmbetul căreia se leagă bucuria sau tristețea profesorului care urmează să intre la clasă, în fața elevilor pe care trebuie (e musai!) să îi binedispună și să îi educe sănătos, dincolo de starea cu care ambii vin de acasă și pe care trebuie să o dea răului de gard, să o lase în fața porții și să se chinuie să pară că totul va fi bine.

Directorul de școală este acel om care trebuie să te asculte și când nu are chef să facă asta pentru că dacă tu ești nervos, el poate fi într-o zi mai proastă. El trebuie să aibă ușa biroului deschisă pentru tine chiar dacă tu nu meriți asta sau chiar dacă ce ai tu de spus mai poate aștepta. Tot directorul este acel conducător de școală care trebuie să ducă instituția de învățământ la un alt nivel, mai ales dacă atunci când el a preluat funcția nu exista acel nivel. Trebuie să scoată ce-i mai bun din profesorii pe care îi are la dispoziție pentru ca elevii școlii să își îmbunătățească rezultatele anterioare și să mulțumească toată cancelaria atunci când unele proceduri nu funcționează. Iar asta nu e nici măcar jumătate din tot pentru că directorul trebuie să găsească și acele modalități prin care să recompenseze pe cei care se străduiesc să facă lucrurile bine chiar dacă aluatul nu este de calitate și să amendeze pe ceilalți, știm noi care... Cei pe care sistemul îi trimite să educe fără să știe cum se educă sau fără să fie făcuți pentru a educa. Mai sunt cei care pierd vremea între pauzele din orar crezând că astfel elevii pot învăța făcând singuri rezumate. Da, avem salariul mic raportat la situația socio-economică actuală și la domeniul în care prestăm, dar profesorul trebuie să fie un etalon după care toți ceilalți să se orienteze în viață, iar directorul trebuie să îi pună în vedere acest lucru celui care pierde vremea între pauze, să îl sancționeze.

Un director de școală trebuie să fie atât de abil și de pregătit profesional încât nimeni și nimic să nu-l determine a ceda în fața oricărei încălcări regulamentare sau ale bunului simț. A nu se înțelege de aici că directorul trebuie să fie dictatorul, dar o școală nu va avea niciodată rezultate cu un conducător absent atât fizic cât și participativ. Printr-o frumoasă paralelă, directorul trebuie să se și bucure alături de colegii săi și de celelalte persoane din școală de fiecare dată când are ocazia, când ne sărbătorim, când suntem festivi sau când, pur și simplu, avem nevoie de o infuzie de fericire. Iar dacă nu există ocazia, directorul trebuie să o inventeze.

În activitatea mea profesională cu care mă mândresc, chiar dacă nu este neapărat de pus în ramă, am lucrat efectiv cu cel puțin 13 directori. Am ajuns cu brio să depășesc pragul de două decenii în postura de cadru didactic umblat prin școli gimnaziale și liceale, atât în oraș cât și în mediul rural. Am muncit efectiv și am învățat pentru a-mi găsi locul, iar pentru asta a trebuit să schimb multe unități școlare. Prin urmare, mă consider foarte câștigat pentru că am experimentat atât de multe relații cu conducerile unităților școlare prin care am predat. Sunt foarte recunoscător tuturor directorilor care și-au făcut timp pentru a mă asculta atunci când eu am avut chef. Le mulțumesc acelorași directori pentru că m-au sprijinit mereu în efortul depus la clasă pentru îmbunătățirea rezultatelor elevilor și pentru că s-au străduit să mențină în picioare principiile sănătoase, adăugând prin felul lor de a fi ceva în plus față de ceea ce eu deja știam de la cel mai bun cadru didactic mentor din viața mea - tatăl meu. Pentru cine nu știe, e bine de spus că nu este deloc ușor să faci asta. Nu voi uita niciodată colaborarea lor, felul în care am învățat de la acești directori cum să fiu eu mai bun în dreptul meu și nu numai. Sunt convins că, dincolo de timpul care ne-a îndepărtat și ne-a rupt legăturile, ne putem regăsi oricând unii cu alții și putem relua mereu discuții și colaborări care odinioară erau prezente în viețile noastre.

Acum vine partea grea a acestor rânduri, acel moment în care directorul trebuie schimbat. Cam mult "trebuie", nu-i așa? Este momentul în care un profesor ca mine își dorește ca schimbarea oricărui director care trebuie să facă cele de mai sus este total inoportună. Nu aș schimba niciunul dintre directorii care fac toate treburile bune amintite anterior. Niciodată! I-aș ține pe scaunul de conducere a școlii și aș face asta prin puterea colectivelor pe care acești directori le păstoresc. De fiecare dată când un nou guvern apare sub soare intervine și ideea schimbării directorului care face treaba bună cu unul impus despre care nu știm ce poate și nici nu cunoaștem dacă se pricepe. De ce nu putem să fim și noi profesioniști măcar o dată în 30 de ani și să păstrăm ce e bun prin votul majorității? Cine pierde dacă nu se întâmplă asta?

Cum spuneam, am avut de-a face în cel mai plăcut sens cu foarte mulți directori, și am văzut cum ei s-au străduit nu numai să păstreze ce era bun în școală, dar au depus eforturi solicitante pentru ca școala să performeze cumva, să fie mai vizibilă, mai atractivă. Puteți spune că tot acest text este o pledoarie despre directorii cu care am lucrat... Nu mă deranjează pentru că le datorez măcar un text. În fapt, este o expunere a ideii de a păstra oamenii buni, profesioniști și dedicați în funcțiile pe care sunt deja în ciuda existenței unor concursuri cu iz ciudat. Și chiar dacă admit că întotdeauna poate apărea o persoană mai pregătită decât anterioara, ca să fiu corect până la capăt, tot ar dura timp prețios până când acea persoană poate realiza niște conexiuni vitale pentru școala pe care o va conduce.

Se apropie cu pași repezi un nou concurs pentru ocuparea funcțiilor de director din școlile românești. Personal, știu ce trebuie să facă un director pentru școala lui și cunosc deja sacrificiile pe care trebuie să le accepte pentru a face, timpul liber pe care va trebui să nu-l mai aibă din momentul în care ajunge acolo. Cunosc demult compromisurile pe care trebuie să le accepte pentru ca toată lumea din jurul lui să fie satisfăcută. Aș putea și eu să fiu director cândva, de ce nu? Pentru confortul celorlalți, mă gândesc serios că nu ar fi indicat să fac asta. Pentru confortul meu, ei bine, pentru asta aș putea să nu fiu deloc director. Consider că sunt unul dintre cei mai sinceri colaboratori pe care directorii mei i-a avut vreodată și tocmai de aceea spun că în acest moment nu îmi doresc deloc să fac ceea ce ei încă mai fac, adică să conduc o școală. Este prea mult "trebuie" în discuție, la care eu nu sunt dispus. Nu, mulțumesc! Mai mult, vreau ca matematica pe care o predau să o ofer mereu elevilor și vreau să le fiu dirigintele de care au nevoie. Și mai mult, le mulțumesc din nou pentru tot ceea ce fac fiind directori de școală, gimnazială sau liceu!



sâmbătă, august 21, 2021

SĂ NU MĂ CĂUTAȚI!

București, linia autobuzului 103. Oficial nu prezintă interes pentru bugetul local și pentru felul în care se respectă legile și normele, inclusiv cele de natură sanitară actuale, din moment ce nimeni nu verifică nimic. Sunt mai bine de 3 ani de când folosesc acest mijloc de transport, nu zilnic, dar în special vara, perioadă în care urc în el de câteva ori săptămânal. O singură dată în acești 3 ani s-a întâmplat să văd controlori verificând legitimațiile de călătorie. Atât. Vinerea trecută au urcat o dată cu mine 10 călători dintre care doar 4 au validat călătoria. E simplu de stabilit asta după bipăitul făcut de aparatele care scanează cardul de călătorie. La următoarea oprire au mai urcat circa 12 călători dintre care, hai să zicem, doar 3 au avut bunul simț să valideze. Apoi a venit finalul călătoriei, capătul de linie. Faceți un calcul, 7 pasageri din 22 au călătorit regulamentar, adică vreo 33% bani corecți la buget. De restul de 67% ne plângem că n-avem ce ne trebuie. Ce facem cu cei care merg clandestin fără să îi atingă nimeni? Pe lângă faptul că românul călător nu are nicio teamă de controale, el nici nu respectă regula purtării măștii în interiorul mijlocului de transport. La o simplă aruncare de privire, călătorii fără mască reprezentau un sfert din total. V-ați prins, e vorba de cei care nu știu ce înseamnă să plătești o călătorie. Nimeni nu zice nimic, nicio autoritate nu mișcă nimic cu adevărat, îți este și teamă ca simplu cetățean corect ce te afli să ridici problema și tonul în autobuz pentru că riști să ieși șifonat. Tot tu. Unde este siguranța cetățeanului? De ce sunt eu discriminat în favoarea celor care ocolesc legile? Nu vreți să știți ce se întâmplă dacă un individ cu o față dubioasă este prins fără bilet. Totodată, ați înțeles deja că un bun cetățean prins o dată înainte de a își valida călătoria ajunge să plătească amenda pe loc. Nu este cazul individului dubios, el - tot el - face gât și scapă, asta dacă niște controlori au curaj să se ia de el.

Nu am terminat. După ce am finalizat cursa cu 103, am urcat în 104 pentru încă 3 stații. Cam aceeași poveste, ba mai rău, din aproape 25 de călători, doar 5 au validat, adică 25%, un sfert. Mai este cazul să vă spun că aceiași lipsiți de orice te îmbrâncesc pentru a ajunge primii la un loc pe scaun? Cu sau fără mască. Am ajuns, noi cei care folosim regulamentar transportul în comun, ăla care este, vechi și murdar, să fim priviți ciudat doar pentru că atingem cardul de validator? Pe bune? "Ia uite-l și pe fraierul ăsta"...

Asta este România educată? Aceasta este țara de care erau mândri cei care au fost înainte? 

Acum câteva zile am avut nevoie și de tramvaiul 36. Nu vreți să știți. Calculul e mai rău decât anterioarele.

În concluzie, de fiecare dată în care aud vorbindu-se despre transportul bucureștean, despre proiectele ce-l vizează, modernizarea parcului auto, condițiile în care bucureștenii călătoresc, așa mă apucă o senzație de silă la adresa tuturor...! Pot fi cetățenii care trec pe lângă tine și te salută, dar râd de tine pentru că tu plătești cursa cu autobuzul, iar ei călătoresc gratis, nestingheriți... Pot fi autoritățile care îți promit că vor avea grijă de tine după ce ajung la conducere, că viața ta se va îmbunătăți.

Ei bine, (și) din cauza acestor mizerii pe care le guvernați, să nu mă căutați când aveți nevoie de mine. Să nu vă mai aud pe la știri că cetățenii distrug și murdăresc pentru că nu faceți nimic ca să îi opriți! Să nu vă mai prind lăudându-vă că modernizați până nu curățați pentru că astfel o faceți doar pentru câștigul vostru personal în dreptul imaginii și în buzunare!