Și ca și cum toate astea nu ar fi de ajuns, după ce îți iei puțin avânt muncitoresc și capeți ceva satisfacție personală gândind că timpul tău liber ar putea reprezenta ceva mai mult decât timpul în care reușești să rupi câteva ore de somn, te apucă pandemia aia istorică pe care nu au trăit-o nici măcar străbunicii tăi, aia în care stai cu sufletul la gură ca nu care cumva să închizi frumusețe de afacere de spaima covidului. Ei bine, îți tremură oasele de teama infectării tale și a celor dragi, de grija pentru clienții care nu mai pot cumpăra așa cum o făceau pe timp de pace când nu trebuiau să-și dea masca jos pentru o gură de covrig. Și uite așa începi să-ți faci calculele, să vezi dacă și cât timp poți supraviețui în cazul în care virusul îți închide afacerea, practic începe adevărata depresie. Nu mai contează că ți-a mai căzut părul din cap și înainte de pandemie, tot ce contează este să poți continua.
Alin Meltzer, căci despre această persoană este vorba aici, a trecut peste toate aceste încercări și este în picioare. Totul a început în anii 2000, la 2 ani după ce am absolvit împreună facultatea de matematică, în timpul primei noastre perioade de început a unei prietenii fără de sfârșit. Liceul de provincie la care predam amândoi disciplina în care ne-am specializat și care ne-a ordonat rațiunea a creat în sufletele noastre primele amintiri memorabile și a fost ca o rampă de lansare în profesia noastră. Elevii încă mai puteau fi atinși prin cuvinte înălțătoare, bunul simț încă mai avea căutare, iar noi încă ne mai puteam bucura de satisfacția unei profesii pe care mulți au ajuns să o trateze nedrept. Am avut parte de un colectiv în care ne puteam consuma pauzele mereu cu zâmbetul pe buze, fără stresul enorm al stivelor de hârtii și fără presiunea unor părinți care cred că li se cuvin toate drepturile reglementate fără să aibă niciun simț al responsabilității. YouTube-ul nu avea nicio valoare atunci, Facebook-ul probabil că nu era nici măcar în stadiu de embrion, iar socializarea încă era primordial fizică, fără nebunia prezenței cu orice preț în mediul online. Eram frumoși, naivi, veșnic puși pe caterincă și serioși cât încape atunci când trebuia. Am fi putut deveni cea mai bună pereche profesională născută dintr-o prietenie sinceră.
Alin a fost mereu un spirit întreprinzător, dincolo de excelenta pricepere în tainele matematicii și a predării ei. Nu a stat mult timp pe gânduri și a profitat de ideea lui de a trece granițele continuării unei munci care nu-i oferea toată liniștea de care avea nevoie, ba chiar granițele fizice ale unor țări europene. A plecat în Italia, lăsându-mi o tristețe a despărțirii, dar și o bucurie a convingerii că el va fi bine și acolo și că va reuși. La aproape 5 ani de când a plecat din România, ne-am revăzut chiar în patria pizzei și a modei. Eram în vizită la Milano, la sora mea, moment în care l-am contactat să ne vedem. Îmi era tare dor de prietenul meu, de cel cu care făceam mereu bășcălie de nereușitele noastre. A apărut într-o decapotabilă și am înțeles deja că îi e bine. Abia am apucat să ne îmbrățișăm bărbătește, să ne emoționăm sincer și să ne mai putem oferi ceva timp de liniște până la următoarea revedere. A învățat în Italia să facă de toate, de la grădinărit și pomicultură până la prepararea cafelei așa cum o fac italienii, ajungând să prețuiască banul câștigat prin muncă. A învățat cum se naște o afacere, a pus osul la treabă și a strâns deoparte pentru vremurile în care a fost nevoit să facă el singur tot ce a văzut la profesioniști. Din mers a învățat și cum se îngrijește cel mai bun prieten al omului, câinele fiind unul dintre companionii lui și acum.
Ușor, ușor, gândul reîntoarcerii în România încolțea. În 2015 a început să testeze piața căutând o bună sursă de afacere. Așa a ajuns în lumea aluatului și a cuptoarelor în care se coc covrigi, plăcinte, cornulețe, lipii și cozonaci. Stau și acum să mă gândesc cum a ajuns profesorul de matematică pe care-l admiram în cancelarie și la catedră conducătorul unei afaceri din domeniul patiseriei? Cum a ajuns Pitagora și cu ecuațiile cu derivate parțiale să frământe aluatul bunătăților care stau aburind în vitrină? Se poate, deci, iar asta este dovada faptului că omul poate face cu capul lui tot ceea ce își propune. La Moara cu Noroc îl găsești cel puțin jumătate din zi, de luni până sâmbătă, timp în care mai are timp și de întreținerea celei mai frumoase prietenii pe care am avut-o vreodată. Zâmbește mereu la vânzare sau printre angajați deși oboseala îl poate doborî în orice clipă. Își reîncarcă bateria când își strânge juniorul în brațe după care o ia de la capăt.
Matematic vorbind, este foarte ușor să-ți găsești frecvențele ideilor cu un om ca Alin Meltzer, să-ți faci programul la minut, fără teama că nu ar ajunge la timp, în ciuda vieții ocupate pe care o are, să nu-ți fie teamă că se poate supăra pentru nu știu ce lucru neînsemnat peste care să nu poți trece. Mi-a dovedit-o de atâtea ori în 27 de ani, mai ales atunci când personal am trecut prin momente care m-au îndepărtat de el. Am trăit ani în care timpul acordat de mine prieteniei noastre a fost nul, timp în care nici măcar nu am știut unul de celălalt, dar nu a contat. În prima zi în care l-am sunat, după ani în care nici măcar nu i-am scris, s-a bucurat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost ca o continuare a celui mai bun film serial, ca începutul unui nou sezon, fără întrebări stânjenitoare și fără reproșuri. Așa se întâmplă într-o prietenie adevărată și mai mult decât atât. Totul pare mai simplu cu el și totul este mai ușor atunci când el este alături.
Acest articol interviu este despre el, despre Alin Meltzer, românul cu nume de austriac evreu, prietenul care contează și pe care ți-l dorești oricând în viața ta, omul care nu obosește niciodată și care îți provoacă mușchii feței în nenumărate reprize de râs și voie bună.
- Cum a ajuns un licențiat în matematică și un foarte bun profesor să conducă o afacere care produce covrigi, plăcinte și croasante?
- Încă dinainte de a începe să predau matematica am fost întotdeauna atras de lumea afacerilor, așa că a fost foarte ușor să trec de la numere la comerț. În Italia am condus o mică afacere cu cafea (care este o mare pasiune de-a mea) și apoi, înapoi în România, am pus în practică tot ce am învățat acolo, gestionând un alt tip de afacere, pe care am simțit-o ca fiind afacerea momentului - o patiserie. Mai pe scurt, cam asta ar fi mica - marea trecere de la numere la covrigi.
- Cum te-a ajutat matematica în afacerea pe care o conduci?
- Încă dinainte de a începe să predau matematica am fost întotdeauna atras de lumea afacerilor, așa că a fost foarte ușor să trec de la numere la comerț. În Italia am condus o mică afacere cu cafea (care este o mare pasiune de-a mea) și apoi, înapoi în România, am pus în practică tot ce am învățat acolo, gestionând un alt tip de afacere, pe care am simțit-o ca fiind afacerea momentului - o patiserie. Mai pe scurt, cam asta ar fi mica - marea trecere de la numere la covrigi.
- De cât timp te ocupi de această afacere și când ai absolvit facultatea de matematică?
- Am început această mică afacere în 2015. Am devenit licențiat în matematică în 1998.
- După ce ai absolvit facultatea de matematică te vedeai predând elevilor această disciplină sau știai încă de atunci că vei ajunge aici?
- Chiar înainte de a termina universitatea, am știut că am nevoie de un loc de muncă ce necesită mult mai multă mișcare și mai multă libertate financiară. Prin urmare, chiar dacă aș fi continuat să fiu profesor, tot aș fi dat drumul unei mici afaceri.
- Cum sunt clienții tăi? Spune-ne câteva profesii ale oamenilor care cumpără de la tine.
- Clienții sunt de toate felurile. Am ales zona astfel încât să pot fi abordat de toate categoriile de profesii. De la mine cumpără atât cel care curăță strada cât și medicul. Toți sunt tratați în mod egal și sunt răsfățați la fel.
- Cât de greu este să produci un covrig? Ne poți spune cum se face?
- Covrigul, la fel ca și alte produse de consum, pare un lucru banal, ușor de făcut, dar în spatele lui este întotdeauna un proces care necesită pasiune înainte de toate, mulți pași mărunți de urmat cu atenție și timpi care trebuie respectați cu rigurozitate.
- Cât de mult te-a afectat pandemia în derularea afacerii tale?
- Cred că pandemia a făcut deranj în toate tipurile de afaceri. În toți acești ani de activitate (începând din 2007) am învățat (întotdeauna ajutat de o matematică folosită cu cap) că în afaceri trebuie să ai întotdeauna ceva pus deoparte pentru momente dificile, pentru suișurile și coborâșurile pe care le întâlnim permanent în vânzările oricărei afaceri din întreaga lume. Poate că acest lucru, dar și optimismul de care trebuie să dai mereu dovadă atunci când conduci o afacere, m-au ajutat să trec destul de bine peste acest moment dificil.
- Cine te ajută în această afacere?
- Astăzi a devenit practic o afacere de familie. Revenind la numere, am făcut calculele și am ținut cont că gestionarea unei singure afaceri în familie îmi conferă mai multă liniște și siguranță. În afară de 3 angajați care au lucrat cu mine timp de 5-6 ani, eu și cu soția mea facem cea mai mare parte din treabă.
- Ce îți plăcea cel mai mult atunci când erai profesor de matematică? Mai știi cum se calculează măsura unui unghi exterior al unui triunghi?
- Când eram profesor de matematică, îmi plăcea foarte mult să predau ceea ce știam, îmi plăcea să știu că unele dintre cunoștințele mele merg mai departe. În ceea ce privește întrebarea de matematică, cred și sper că nu există un profesor actual sau un fost profesor care să nu știe răspunsul.
- Dacă ar fi să mai dai timpul înapoi ce ai alege să faci: să rămâi profesor de matematică, să faci același lucru ca acum sau să te ocupi de ceva diferit?
- Aș fi profesor, dar acel profesor care în timpul liber poate conduce și o cafenea mică, un mic bar.
Interviul a fost multe luni de zile doar o discuție între mine și Alin fără ca vreunul dintre noi să își poată face timp pentru a-l realiza. Apoi a venit acel moment în care realizezi cât de des se întâmplă coincidențe fericite în viețile noastre, când elevii mei au avut de realizat un interviu tematic despre o persoană care a cochetat cu matematica, iar acum a ajuns mai departe de sala de clasă. Totul se potrivește fericit atunci când matematica este implicată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu