Atunci când susții, atunci când promovezi, când lauzi sau poate chiar când iubești o persoană ai grijă pe cine apreciezi! Este o succesiune de încercări cărora sufletul nu te lasă să nu le dai binețe. Iuda a dat tonul atunci când a înșelat, a fost semnalul pentru lume că noi, oamenii, nu știm să rămânem aproape unii de alții, nu o facem până la capăt. Trecerea timpului sapă mereu o falie monstruoasă între 2, 3 generații. Adolescenții învață încă din prima etapă că adevărul trebuie ocolit, ascuns sub preșul minciunii cu orice preț pentru că ei și-au creat propria lor lume. Este lumea guvernată de niște reguli care, practic, nu există în nicio lume paralelă, lumea care este lipsită de distincție, lumea măcinată de mascaradă și de refuzul de a spune da în fața evidenței, lumea în care cratima se află în cu totul și cu totul alt loc decât cel care îi este destinat, lumea în care ironia lovește, lumea lipsită de sens și de valoare. Părinții nu mai au timp să îi asculte, este mult mai comod pentru mulți dintre ei să lipsească afectiv atunci când, fizic, reușesc să fie lângă vlăstarul care repetă neîncetat "mamă, nu eu am spus așa ceva, știi bine că eu nu te mint!". Părinții nici nu știu... Despre bunici, tot respectul pentru rezistența în fața confruntărilor și...cam atât. Prietenia are acum o nouă accepțiune, acel sens împotriva firii. Societatea în care trăim este atât de bolnavă încât reanimarea este ocupată, iar doctorii prea puțini ca să facă față unui fenomen de o amploare fără margini. A fost odată o poveste, poveste fără sfârşit...hm, nu există așa ceva, iar "facerea de bine înseamnă..." spun cei mai bătrâni ca mine. Cu toate astea, viața este atât de frumoasă și așa va rămâne pentru că nu te lasă prins într-un moment interminabil, trece la "the next episode", lăsând în urmă exact acele caractere care nu mai au loc pe ușa ta. Ha! Nu mai au loc pentru că s-au umflat și nu mai încap, rămân în lumea regulilor nescrise și susținute cu o stupizenie incurabilă. Blank space rămâne în urma lor, sita vieții le va ține departe de tine, iar tu vei fi cel câștigat. Așa, viață, încearcă-mă, supune-mă, îmi place, te ador și te iubesc mai mult ca niciodată! Pentru tine vreau să nu mă dau înapoi pentru nici măcar un vierme nevăzător și infectat cu propria lui credință, pentru tine mă străduiesc să fii mândră de mine! Sunt un simplu profesor de matematică, algoritmic și axiomatic, născut atunci când trebuia, crescut și educat de cei în numele cărora vorbesc uneori, pildă pentru viermii nevăzători și hoții care au arestat adevărul și veșnic vertebrat. Poate că nu m-am licențiat pentru a îți scrie aceste rânduri și sper că nu te-am dezamăgit pentru că am făcut-o! Aștept cu nerăbdare următoarea ta experiență! În asta nu mă regăsesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu