marți, iunie 30, 2015

TE CAUT PRINTRE IRAȚIONALE

Am fost prins mult timp între două lumi: una foarte restrânsă care mă analiza, iar cealaltă în care îmi găseam liniștea, din care îmi luam inspirația și speranța zilei de mâine. Am fost deschis și am desconsiderat-o pe prima în așa hal încât am făcut-o nenumărabilă, am redus-o practic la un punct. Punctul este primar, cu el încep să se nască toate formele din jurul nostru. Din păcate pentru el, nu are nicio dimensiune. Ce patetic! În legătură cu cea de-a doua mea lume, cea în care mă aflu acum și din care nu mai vreau să mai plec niciodată, deși am făcut-o cândva, pe ea vreau să o extind de la o zi la alta, mereu și mereu, și să o fac să tindă spre infinitul albastru. Ce sublim! Aparținătorii primei lumi sunt doar niște simple elemente sintetice ale unei mulțimi al căror singur și unic țel este acela de a se uita cu jind în cealaltă mulțime, în care se află elementele analitice, numai bune de discutat. Normal, sinteticii nu se cunosc nici măcar pe ei înșiși, le este o corvoadă să se privească în oglinda vieții! Analiticii sunt mai interesanți, mai plini de viață, de energie, ei reușesc mult mai mult pe scenă!
14, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 24, 26, 35, 43... Banale numere pentru sintetici, naturale chiar, dar naturalețea nu își are aici însemnătatea, ci dincolo de matematica pe care refuzăm să o credem. Pentru analiticul din mine, ele sunt niște stări de bine. În ele ești tu, cea cu care port discuții interminabile și binefăcătoare sufletului, frumoase ca tine și deschise precum intervalele de numere reale din care fac parte și numerele naturale. În ele ești tu, cel care îmi ești prieten indiferent de starea vremii, de distanță, de gradul de ocupare, de orice. Dar tu, cea care trebuie să fii mereu, unde ești? Te găsești cumva printre numerele iraționale, aflate între lumea rațională și cea reală? Știu, este mult prea matematică descrierea mea! Dar nu te speria, draga mea! Matematica asta ne face mai frumoși, mai preciși, mai planificați! Nu te lăsa la voia întâmplării, nu te lăsa dusă de valul absurdului, al imperfectului! Însă nu uita un singur lucru: fii liberă și iubește! Pentru că și eu fac același lucru!