A început și Euro. Nu ăla care ne mănâncă leii pentru că suntem noi impotenți, ăla de fotbal care și acum este ciudat pentru unii numindu-se 2020 deși se joacă în 2021. Suntem parte a organizării, gazonul gestionat de UEFA a făcut față inundării, ba chiar s-a prezentat mai bine decât cel de la Sevilla, iar austriecii și macedonenii sunt în extaz (cunoscut deja), cu ochii după femeile românce și berea ieftină (pentru ei). Aștept cu nerăbdare să mă înfrupt cu gunoaie, gropi și bănci rupte din pozele turiștilor ca să am parte și de ceva acțiune. Am mai reținut de la acest început de campionat european de fotbal de ce fotbalul românesc o duce atât de bine: pe scaunele alea bune de la oficială zăceau comod Orban și ai lui alături de opoziția cu care își dă la gioale în fața noastră. O imagine revoltătoare pentru mine având în vedere că Hagi era la tribuna a doua, cuminte și umil. UEFA, te-am făcut și de data asta.
Meciul de deschidere mi-a arătat o Italie mai ofensivă și mai hotărâtă să atace și niște turci cu niște nume pe la echipe mari care au zis că merge ca pe vremuri cu romanii. Adică s-au prezentat ca rahatul ăla turcesc care nu-mi place mie. Cred că este cel mai bun început de campionat de fotbal pentru italieni, care arată foarte bine. Acest campionat european de fotbal arată, în general, bine până acum, cu goluri marcate, frumoase, cu puține faulturi și cu niște organizări de luat aminte. Immobile și Insigne au confirmat și aștept duelul marcatorilor europeni.
Elvețienii au plimbat mingea mai bine decât galezii, aș zice, acesta fiind primul moment în care m-am întrebat "cât de jos suntem dacă noi nu am putut ajunge aici?"
În meciul nordicilor am pornit cu gândul că finlandezii nu pot fi mai buni decât danezii, chiar dacă se trag din același neam de luptători. Dar a venit momentul anului (probabil) în care playmaker-ul danez a căzut secerat pe gazon, fără să fie atacat nici măcar de minge. Dacă mă întrebi pe mine, dincolo de problemele ascunse de sănătate pe care le-ar putea avea, prăbușirea lui Eriksen este consecința eforturilor depuse peste limita suportabilității umane, a ritmului infernal în care ne trăim zilele muncind (mai ales de când cu pandemia) și un urlet de ajutor al corpului uman care ne spune tare că așa nu se mai poate. Apoi finlandezii m-au surprins prin simplitatea eficientă cu care au jucat, obținând victoria cu resurse puține. Nordicii rămân în fotbal niște pietre de gheață (cum altfel?), iar finlandezii nu vor să fie mai prejos decât suedezii care au smuls egalul de la spaniolii campioni chiar la Sevilla. Este de admirat cum ei reușesc mereu să facă figuri frumoase. Și suedezii au rezerve la cluburi, dar titulari la națională, ba chiar au jucători veniți de la echipe chinezești, asta ca să nu se mai întrebe în continuu unii ce au ei și nu avem noi. Ei au mândrie și prestanță, noi doar fițe și amatorism.
Rușii nu mai au nimic de speriat, chiar dacă au făcut figură la mondialul desfășurat la ei acasă (sâc!). S-au mișcat cu belgienii ca și cum și-ar fi digerat vodca îngurgitată zilele trecute. Au fost mediocri într-un meci în care Lukaku și-a început drumul spre titlul de golgheter fără să se chinuie. Ca o ironie a sorții zilelor noastre, după prima rundă, rușii, turcii și cu ungurii sunt singurii care și-au furat-o cu un 3-0 sec de la belgieni, italieni, respectiv portughezi.
Englezii au învins la ei acasă cu 1-0 sec pe croați într-un meci în care nu au arătat ca o viitoare posibilă mare campioană, mai ales că vecinii noștri estici nu și-au turat motoarele, au fost reținuți în a ne arată ce pot. Faza asta cu disputarea meciurilor de la Euro în mai multe țări le oferă posibilitatea unor echipe cu nume să își dispute meciurile pe teren propriu. Avantajul este evident și va trebui să acceptăm situația...
...Și a venit așteptatul meci găzduit de România dintre Austria și Macedonia de Nord, primul meci în care s-a marcat mai mult. N-am avut cum să fiu mândru văzând două echipe învinse de naționala lui Rădoi (aia care este) jucând la Euro în București. N-am fost mândru nici când am văzut politicieni amestecați în chip de VIP așezați în tribune deasupra marelui Hagi. Meciul nu a strălucit decât la primul gol austriac lucrat nemțește, cum nu au strălucit nici cele două echipe. Cu toate acestea, toate echipele care au pornit cu șansa a doua la acest european s-au mișcat mai bine decât o facem noi acum. Organizați, bătăioși, muncitori, ascultători. Noi încă mai căutăm jucători de selecționat, iar cei pe care îi avem nu arată nici măcar ca rezervele lui Hagi, Popescu și ai lui.
Olanda și-a marcat terenul propriu în fața Ucrainei în cel mai antrenant meci de până atunci. Au presat până au dat un gol mai mult decât adversarii, adică au făcut ce se laudă Rădoi că vrea să facă la noi, dar nu îi iese și nici nu-i pasă că nu-i iese. De când sunt mic am avut aceleași 3 preferate la orice campionat interțări: Olanda, Belgia și Portugalia. Asta și pentru că sunt niște țări mici pe hartă, dar care țin piept mereu marilor puteri cu talentele lor descoperite pe bandă rulantă. În afară de belgieni, olandezii și portughezii au presat adversarii până în ultimul minut, înscriind fiecare câte 3 goluri. Ronaldo mă impresionează mereu în goana lui după doborârea recordurilor de goluri marcate fiind preferatul meu în eternul duel de la distanță cu Messi.
Următoarele 3 meciuri nu merită tratate separat decât pentru cel mai frumos gol marcat până acum de către cehi pe terenul scoțienilor (un gol semnat Schichk), de la cea mai mare distanță înregistrată în istoria campionatelor. Scoțienii se laudă doar cu suporterii, la fotbal fiind pâinea de mâncat pentru echipele din grupa ei. Mai merită atenția și victoria slovacilor în fața polonezilor care ne-au arătat un Lewandowski fără echipă, ca un anonim, fără șanse de gol. Nu are de la cine primi pase de gol într-o echipă anostă. Marii campioni spanioli au furnizat primul meci nul, suedezii înghețând scorul, într-o lecție de fotbal defensiv, cu o echipă fără atac. Rădoi, notează! Bine, nici spaniolii nu mai au cu cine ataca, Morata fiind cel mai scump ratangiu. Să dea unii pe tine 180 de milioane și să ratezi în halul ăsta...asta înseamnă că trebuie să stai pe banca de rezerve.
Și a venit încleștarea titanilor, Franța vs Germania, meciul cu cei mai mulți jucători în teren proveniți de la preferata mea - Chelsea. M-aș fi așteptat ca francezii să atace 90 de minute... N-a fost așa pentru că Franța are probabil cel mai bun și cel mai valoros lot din toată Europa astfel încât își permite să joace oricum: defensiv cu Varane de netrecut, ofensiv cu Benzema revenit într-o formă de invidiat și contraatacând cu Mbappe care te face din glezne de nu te vezi. Doar dacă te uiți la rezerve și mai scoți încă o echipă demnă de fazele superioare. Nu știu dacă îi bate cineva la ediția asta, nu am fost niciodată fanul francezilor, dar mă uit cu admirație la Benzema și Kante. Nemții își pierd renumele în fața unei echipe mai bune și devin plictisitori prin insistența lor oarbă de a marca fără atacanții de altădată. În celălalt meci al grupei, Ronaldo nu avea cum să nu învingă maghiarii creduli. Nu ai cum să reziști în fața atacurilor repetate ale unor jucători de top, chiar dacă ești pe teren propriu. În sfârșit, UEFA ne-a făcut dreptate confundãnd Budapesta cu București, nu invers cum fac alții (sâc!). Eu cred că există și o oarecare doză de analfabetism în momentul în care tu scrii București într-un context ce se întâmplă în Ungaria. E clar că nu ai habar că București e capitala României care nu are nicio treabă cu Ungaria (mă rog, Ungaria ar cam avea treabă cu noi...).
În fine, acest Euro 2020 a început mai bine decât restul, arată mai bine decât multe și are echipe care au prezentat deja partituri serioase, au jucat fotbal și au marcat cu cap. Sunt și excepții, dar trec peste ele de dragul fotbalului. Mai rețin doar atât: Tik Tok sponsorizează Euro 2020 și ne mai mirăm de ce fac chinezii ce vor cu noi.
