Virtutea este "însușire dominantă a caracterului, care îl face mai bun pe individul uman, din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de activitate; integritate morală; înclinație spre un anumit fel de fapte morale; calitate morală", zice dicționarul explicativ al limbii române. Caracter, calitate morală, adică vorbim de moralitate aici și s-ar putea să vorbim prea mult în contextul actual al țării noastre. Din momentul în care în România s-a legalizat admiterea în licee inclusiv teoretice cu note mult sub nivelul mediu deja s-a clădit construcția unor caractere îndoielnice ale unor indivizi care nu mai vor să muncească pentru a obține o performanță minimă, care nu mai vor să întoarcă respectul dascălilor, care nu-și mai respectă nici măcar proprii părinți, care au început să înțeleagă că se poate și fiind prost, nesimțit sau puturos. Și dacă nu se poate aici, au înțeles ei că încă se mai pot duce la mama, tata, fratele, sora, unchiu' sau mătușa din Italia, Spania, Anglia. Pentru că în România nu sunt prea mulți care să te încurajeze să stai. Caracterul produce calitate morală, iar moralitatea însănătoșește națiunea. Integritatea morală a devenit rară și ea. E suficient să privești scârbit lupta acerbă pentru funcții înalte și corupția care roade ghișeele instituțiilor, holurile spitalelor sau clădirile impozante cu sticlă multă și marmură din belșug și vei înțelege calitatea morală care zace în noi, făcându-i pe toți ceilalți să ne arate cu degetul pe străzile Europei, să ne facă să stăm la cozile lor pentru a trăi și noi viața pe care o merităm.
Domnilor miniștri, știți cine și cum ar trebui să completeze lacunele elevilor? Voi și cu politicile voastre. Voi prin schimbarea voastră și a tot ce nu merge bine în țara asta. De la programe școlare, modalități de examinare până la posibiltatea pregătirii absolventului în funcție de nevoile unei societăți și creșterea calității actului educațional printr-un sistem de intrare în învățământ mult mai selectiv. Este evident pentru toată lumea că rezultatele învățării după 8-12 ani de școală sunt într-o continuă scădere de ani buni, tot cam de când foștii absolvenți au început să dea naștere celor care acum eșuează. Sper să înțelegeți că mulți dintre noi - aceiași care educăm de 20, 30 și mai bine de ani suntem tot ăia care obținem performanțe și mai bune de 5, de 8, de 9 și de 10. Noi suntem la fel, domnilor și doamnelor miniștri, pentru că noi suntem printre puținii angajați care am ales o meserie din pasiune și nu de nevoie, dar ei - cei care ne privesc din băncile claselor, sunt alții mereu, de la un an la altul, încep să ne privească cu dispreț, ca pe niște dușmani ai lor, fac echipă bună cu părinții care ne învinovățesc că nu ne facem treaba. Și știți de ce se întâmplă toate astea, doamnelor și domnilor care cereți rezultate fără să oferiți cadrul unui sistem performant? Pentru că le permiteți, pentru că ei pot, pentru că și voi le-ați arătat că se poate (ajunge acolo sus oricum) și pentru că ne-ați lăsat singuri împotriva unui sistem învechit și a celor care ar trebui să ne fie parteneri educaționali.
Sunt educat tot de către un profesor de matematică, un meseriaș în domeniul lui, un om care și-a respectat meseria și a fost respectat de toată lumea, pe care însă viața l-a răpus demult. Stresul l-a doborât și nu i-a mai dat ocazia să pună umărul la consolidarea unei calități morale a celor care termină treptele învățării. Prin urmare, asta fac și eu, ce m-a învățat el. Așa suntem mulți prin cancelarii, cei mai mulți. Ori am fost educați în spiritul caracterului sănătos ori ne-am ales singuri această cale a îndrumării altor caractere. Și să nu credeți că nu am încercat și încercăm mereu să recuperăm rămânerile în urmă! O facem mereu dincolo de toate planurile remediale și rapoartele privind rezultatele obținute la teze, simulări, examene. O facem, doar că nu mai e suficient!!! Și e atât de trist să vedem că pe dumneavoastră nu vă interesează decât existența lor și a documentelor scrise care dovedesc efectuarea lor. Dar veniți să vedeți cum decurge o oră de matematică, veniți să-i întrebați cât face 12 minus 5 înmulțit cu 2, apoi să vedeți dacă știu că 3 la a treia face 27 și nu 9, iar mai apoi să-i întrebați și câte numere naturale se găsesc în intervalul de numere reale [-2, 3]. După care le puteți cere și să deseneze un romb sau să afle perimetrul unui dreptunghi. Veți fi cel puțin șocați! Să nu credeți că noi nu i-am învățat să facă toate astea sau că în caietele lor nu există materia predată și probleme model exersate! Dar vedeți dumneavoastră, ei nu mai vor să știe și din ce în ce mai mulți nu mai pot să învețe. Da, ați auzit bine, nu mai pot învăța! Pentru că dezvoltarea lor cognitivă și capacitățile lor intelectuale au suferit modificări în ultimul timp, pentru că părinții lor sunt prea mândri să recunoască și pentru că noi suntem mereu găsiți vinovați.
Dumneavoastră și cu colegii dumneavoastră nu v-ați săturat și plictisit să faceți aceleași lucruri an de an, adică să transmiteți aceleași mesaje profesorilor în urma susținerii simulările și examenelor? Noi ne-am plictisit pentru că știm dinainte ce ne veți spune să facem: să remediem prin planuri, să recuperăm materia, să completăm lacunele. Lacunele la matematică? Păi dumneavoastră credeți că eu îl pot învăța pe elevul incapabil să înțeleagă un text scris în limba română sau unul comunicat verbal în aceeași limbă cum se rezolvă matematic o problemă eventual urmând un algoritm sau cunoscând niște formule de calcul? Sau poate credeți că eu îl mai pot recupera pe elevul care nu știe tabla înmulțirii la gimnaziu (nu contează în ce clasă, ci Doamneee cât de mulți sunt!) atâta vreme cât trebuie să mă ocup de toți elevii clasei și de toate conținuturile programei? Sau să-mi spuneți și mie cum completez lacunele unui copil care la geometrie este pur și simplu în urma înțelegerii faptului că patrulaterul are legătură cu numărul 4, că nu are 3 laturi ca triunghiul...? Sau să mă ajutați să rezolv problema elevilor care nu pot de-a dreptul să-și noteze lecția corect după dictare sau de la tablă, nu își înțeleg propriul scris astfel încât ei nu vor reuși niciodată să învețe corespunzător sau să rezolve un exercițiu după un model asemănător făcut în clasă? Sau îmi dați și mie niște profesori de sprijin, profesori asistenți cum am văzut în afară in țările care chiar se implică?
Dacă aberez pe alocuri, vă rog să mă scuzați. Cred că nici rugăciunile către Dumnezeu nu ne-ar ajuta prea mult pentru a ne salva de o degradare al cărei proces e în derulare. Trebuie să punem osul, de sus în jos, de jos în sus, în toate direcțiile, cu oameni care își doresc, fără pansamente temporare, ci cu operații chirurgicale de anvergură. Altfel, nu vom face altceva decât să ne rugăm unii pe alții, politicos sau autoritar, să dregem busuiocul. Până atunci, eu voi continua să prezint celor care mă mai doresc ascultat matematica pe care am învățat-o de la bunii mei profesori. Despre lacune nu promit nimic, nu ține doar de mine, dar mă voi înarma să le completez în continuare. Cu cretă și cu roșu. Atât cât îmi permite timpul rămas după ce consiliez elevii cu diverse probleme în pauze, pe părinții lor, după ce termin de elaborat și corectat testele adaptate specificului claselor, după ce finalizez și pregătirile pentru activități extrașcolare care să-i facă pe elevi să se mai deconecteze și după ce reușesc să ajung să beau și o gură de apă într-o pauză oarecare.
Din dragoste pentru ce fac și cu sinceritate.
